My life - The beginning

Capitolul 43

Restul săptămânii a decurs normal. Normal înseamnă eu încercând sa il indepartez pe Harry tot mai mult de mine iar parintii mei nu imi mai vorbesc. Pe lângă asta, Kevin se comporta foarte ciudat în preajma mea. Nu înțeleg ce se intampla cu viata mea în ultimul timp. Totul s-a schimbat asa dintr-o data. Maine e prima zi de școală din noul an și de-abia aștept sa merg. Măcar acolo nu o sa ma gândesc  la problemele mele. O sa stau cu Niall și o sa vorbim despre lucruri la intamplare. Cum ar fi cadourile pe care ni le-am cumpărat. Abia aștept sa îl vad. Mi-e tare dor de el.

Baietii sunt jos în sufragerie, poate o sa ma simt mai bine dacă o sa stau cu ei. Pe cine păcălesc eu, nu o sa se intample dar măcar nu sunt singura.

- Kevin trebuie sa vorbim despre Evelyne.  - Ce vrea Harry sa vorbească despre mine? - Uite, ea se comporta cam ciudat de cand am fost la Londra. - Stiu ca nu e bine sa ascult pe ascuns conversația lor, dar trebuie sa aud asta. - E distanta, chiar rece cu mine. Nu stiu, simt ca nu imi spune ceva, dar nu stiu ce.

- Si vrei ca eu sa aflu?

- Ma gândeam ca ști ce e cu ea, dar vad ca nu. Ți-aș fi recunoscător dacă ai afla. - Am intrat acolo și nu au mai zis nimic, nu ca as mai fi vrut sa aud ceva. Nu cred ca îl folosește pe Kevin ca sa afle ce se intampla cu mine.  Mi-e nu mi-a spus asta in fata. Trebuia sa îmi spună asta nu sa încerce sa descopere ceva prin intermediul fratelui meu.

- Louis, ai o tigara? - Fumeaza cam mult în ultimul timp, ce e cu el? Am crezut ca sa lasat, ii fac mult rău țigările alea. De ce nu înțelege? - Noi revenim imediat. - Au ieșit amândoi afara, eu ramanand cu Kev și Liam.

- Evelyne... - L-am intrerupt.

- Uite am auzit ce ai vorbit cu Harry, bine? Asa ca te rog nu imi face nici o întrebare. 

- Evelyne, el are dreptate. Esti aici, dar doar corpul tău e aici nu și tu. Tu esti undeva pierduta în gândurile tale și cu secretul tău. 

- Nu vreau sa vorbesc despre asta. Ce e asa de greu?

- Vreau sa te ajut.  Noi toți vrem.

- Ma ajuți dacă ma lași în pace. Ce nu înțelegi? Ceva sa intamplat, da, dar e mai bine dacă nu știți. O sa trec peste, promit. O sa o vezi pe Evelyne dinainte de vacanță când o sa te aștepți mai puțin.

- Ce sa intamplat? Vreau sa te ajut, te rog. Tu nu mi-ai ascuns nimic niciodată surioara. De ce o faci acum? - Lacrimile deja incep sa cada. El are dreptate. Nu i-am ascuns nimic niciodată, dar e diferit.  Nu știu cum sa ii spun asta ca sa sune cat de cat bine. Nu o sa sune bine oricum ar fi. - Evelyne...

- Nu pot bine? Nu se mai poate face nimic. Nu imi poți aduce înapoi ce am pierdut. - De ce trebuia sa se intample asta? De ce acum? Nu am vrut sa imi aduc aminte de seara aia nici azi, nici nicicând.  Nu mai vreau sa plang. Nu pot pur și simplu sa spun " Stop " și sa fie adevarat ?

- Pot sa iti cumpăr altceva care sa fie identic cu ce ai pierdut. Sti ca asta nu e o problema. - Daca ar fi posibil sa se intample asta, as fi cea mai fericita.

- Si tu știi ca virginitatea nu se cumpara? - Nu mai pot plânge. Ma uit în gol.

- Poftim?

- Kevin, cred ca ar trebui sa o lași.  - Sa decis și Liam sa spuna ceva. Ceva inteligent.

- Nu Liam, nu am inteles. Evelyne?

- Ma violat, Kev. Asta vroiai sa auzi? Ei bine, asta e adevărul.  Sper ca ești fericit ca mai facut sa imi reamintesc ce sa intamplat. - Se uita la mine cu lacrimi în ochi. Ma trage in bratele lui, dar nu reactionez.