Capitolul 22 -Harry

2.6K 129 13
                                    

In timp ce trimiteam unul dintre e-mailurile astea plictisitoare, dar totusi importante am primit altul de la directoarea scolii in care ma intreba daca as putea sa merg la scoala si sa le vorbesc elevilor de economie despre succesul meu. Asta ar fi interesant, cred si as putea sa stau cu ochii pe Eve. Trebuie doar sa nu stie ca merg si sa nu ma vada pe acolo. I-am trimis un mail inapoi spunandu-i ca o sa merg si se pare ca asta o bucura enorm de mult.

Dupa inca 3 e-mailuri s-a facut ora 3. Eve inca nu s-a trezit. Chiar asa de mult a obosito orgasmul ala? Ciudat. Ar trebui sa o trezesc, trebuie sa manance ceva pentru ca nu a facut-o inca azi.

Ma pun pe marginea patului si ma uit la ea. Nu o sa ma satur niciodată sa ma uit la ea. E asa naturala si asa de frumoasa. As putea sta o zi intreaga uitandu-ma la ea. Se misca usor in pat si se pune pe spate întinzându-se. Plamuma se da la o parte dezvaluindu-i intregul corp. Sfarcurile ei s-au intarit din cauza frigului pe care il simte cum sa dezvelit presupun. Isi arcuieste spatele asa de tare ca nu imi dau seama cum de nu o doare. Dupa ce s-a lasat inapoi in saltea a scos un oftat zgomotos si si-a deschis ochii pe jumatate uitandu-se la mine. Zambesc ca si un prost uitandu-ma la ea.

- Mi-e somn.. - O aud spunand dupa care isi inchide ochii din nou. Mi se pare imposibil asta. A dormit atat de mult si inca ii e somn. Eu dorm cate 2-3 ore de obicei si nu imi e somn. Si-a pus mana pe abdomen si a urcat cu ea mai in sus. Ce.. ce face ? Am inghitit in sec. Si-a tras repede plapuma peste corpul ei firav.

- De ce ai facut asta? - O intreb dezamagit.

- De ce nu mi-ai zis ca sunt dezbracata? -Se ridica in sezut si se uita la mine mirata.

- Pentru ca imi place privelistea. Si mult. Tu nu ai observat ca esti dezbracata? - Ii fac cu ochiul iar ea se înroșește, gest care ma face sa rad.

- Cat e ora Harry?

- 15:30.

- Cat? Am intarziat la scoala Harry. Nu, defapt nu am mers deloc. Mama o sa ma omoare. O sa fie atat de dezamagita. Probabil au sunat-o de la scoala deja sa vada ce se intampla. Doamne duma acasa. - Se ridica in picioare si se uita la mine. Nu ma pot abtine sa nu rad. - Ce te razi ca prostul?

- Pentru ca esti panicata, Eve. Si nu te duc acasa. Ai uitat ca o sa stai aici un timp?

- Oh.. da nu uitasem. Am zis doar asa.. - S-a asezat la loc si acum se uita la mine speriata.

- Nu o sa ai absente si nu suna nimeni acasa la tine, stai linistita. E totul bine. - Incerc sa o calmez.

- Nu e bine, Harry. Am lipsit de la scoala lucru pe care nu l-am mai facut niciodată. Si de ce am lipsit? Pentru ca am facut ceva ce nu ar fi trebuit sa las sa se intample. - Mai are putin si plange. - De ce nu mai trezit? - Ma duc mai aproape de ea si o trag in bratele mele. - Sti cum e sa fi dezamagit de tine?

- Nu, nu stiu. - Si e prima oara cand nu stiu ce sa fac ca sa o fac pe ea sa se simta mai bine. De ce nu am putut sa fiu si eu dszamagit de mine ca sa stiu ce sa fac in momente ca si astea? Acum lacrimile ii curg siroaie si as zice ca e o prostie ca plange pentru asta, dar chiar conteaza pentru ea si nu vreau sa o supar si mai tare de cat e.

Dupa ceva timp in care a plans vad ca e mai linistita acum. Se desprinde din bratele mele si se uita in ochii mei.

- Mi-e foame. -Incepe sa rada. - Sunt o ciudata. - Isi trage nasul si se ridica. Pun piciorul pe plapuma ca sa i-o trag jos, dar a reusit sa anticipeze ce vroiam sa fac si a strans mai bine.

- Esti o ciudata frumoasa. - Iar i s-au inrosit obrajii. E, nu stiu.. perfecta? Si prea inocenta. A iesit din dulap zâmbind.

- Uite ce am gasit? - Zambeste ca si un copil mic care a primit cine stie ce cadou. Trage usor de tricoul meu in jos ca sa mi-l arate de parca nu as stii ca am ala in dulap.

- Mi-ai cotrobăit prin dulap, Eve? - Ma ridic si ma apropii de ea punandu-mi bratele in jurul ei.

- Nuuu, dar stii era acolo pe in umeras un tricou galben si a trebuit sa vad ce e. Stii, sunt inebunita dupa minioni si m-am gandit ca ar putea fi un tricou minion, desi nu te vad purtandu-l.. dar a fost asa ca l-am luat. - Zambeste ca si un copil ce e spre mine.

- Ai dreptate, nu l-am purtat doar o data. A fost un cadou. Poti sa ramai cu el daca vrei.

- Scuze, nu m-am gandit ca ar putea fi un cadou. Poate e special pentru tine.

- M-am gandit sa il arunc o data. Serios acum nici nu vrei sa stii cum arat cu ala. E oribil, dar tie iti sta bine. Cred ca orice iti vine bine.

-Multumesc.. !?

- Da asa se spune cand ti se fac complimente. - O pup pe nas gest care o face sa zambeasca, dupa care mergem jos in bucatarie unde se afla Kevin, Liam, Louis si Zayn. Ce fac astia toti aici? Si de ce acum? Evelyne se opreste in usa si se uita la ei dupa care la picioarele ei care sunt goale. Ea are doar un tricou pe ea? Ce a fost in capul ei sa isi puna doar ala pe ea? Simt cum ma cuprind nervi cand ii vad uitandu-se cu niste ochi infometati la ea.

- Frumoase picioare Evelyne. - Ii spune Louis facandu-i cu ochiul. S-a rosit la cele spuse de el. Doar eu ar trebui sa ii provoc asta, nu si el sau oricine altcineva. O trag dupa mine inapoi in camera dar nu inainte sa il fulgerez cu privirea el ridicandu-si mainile in sus drept aparare. Iti arat eu Louis.

My life - The beginningUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum