My life - The beginning

Capitolul 32

- Harry, nu..

- Te rog, lasă-mă sa iti explic. Stiu ca te-am ranit, dar nu asta era intenția mea. Serios ca nu.. doar ca nu stiu ce s-a întâmplat de am zis nu.

- Atunci dacă ți-aș cere asta acum de exemplu, ai zice da? - Ma uit la el cu o oarecare speranta, desi nu i-aș cere asta în acest moment. Ma doare burta îngrozitor și vreau sa treacă cat mai repede o săptămână.

- Evelyne.. Crede-mă ca îmi doresc asta și ți-aș face o mie de lucruri pe care nici nu știu dacă le-ai putea duce, dar în acest moment nu pot. Te rog ai încredere în mine. O sa iti spun la momentul potrivit, când o sa ma simt in regula cu asta. - E sincer, pot vedea asta în ochii lui. Am încredere în el, dacă nu as fi avut nu as petrece asa de mult timp cu el, nu l-aș iubi.. Dar totuși o fac, asa ca ar putea sa aibă și el încredere în mine. Nu stiu ce poate fi asa rau sau de ce ii e frica.

- Pot înțelege asta Harry, dar promitemi ca o sa imi spui. Și nu peste prea mult timp, mai repede puțin.. - Nu vreau sa îl presez sau ceva, dar firea mea e una mai curioasa. Mult prea curioasa.

- Promit ca o sa iti spun curând. - Spune după care urmează o îmbrățișare lunga de care chiar aveam nevoie.

***

Restul zilei a decurs cat se poate de ok. Ma rog, pe cat posibil. Durerile astea sunt insuportabile. Nu le suport. Vreau doar sa dorm o săptămână întreaga și sa ma trezesc când se termina. Asta ar fi super.

Harry a stat cu mine toată ziua. Și aici se înțelege eu stand pe canapea și uitandu-ma la desene iar Harry la masa pe laptop, lucrează. Ma întrebat de ce sunt atat tăcută.  Nu i-am zis ca sunt pe ciclu. Nu m-as simți bine în preajma lui dacă ar ști.  Ar fi ciudat.

- Mergem sus? E tarziu deja. - Isi strânge lucrurile pe care le are pe masa și se așează în fata mea. Nu vreau sa dorm cu el. Ma trezesc de o gramada de ori în perioada asta și nu vreau sa dau explicații.

- Eu.. prefer sa dorm aici.. - Fata lui se transforma într-una dezamăgită și pleca sus fără sa spună nimic. De ce e totul atat de complicat? De ce nu pot avea o relatie cu un băiat normal, de vârsta mea și sa nu trebuiască sa ma preocupez ca trebuie sa doarma cu mine. Fiecare ar fi la casa lui și totul ar fi mai ușor probabil. Ce aiurea.. nu vreau sa ma cert cu el acum ca "ne-am inpacat". Am auzit pasi venind de sus și cred ca se întoarce.  Sper sa o facă.

- M-am întors după tine. Nu inteleg de ce ești asa de distanta. Am crezut ca am trecut peste faza de ieri.

- Si am trecut. Serios. Doar ca vreau sa rămân aici azi.

- Eve... - Nu a terminat ce a vrut sa spuna pentru ca telefonul ia sunat și nu a așteptat nici o secunda înainte sa raspunda.  S-a dus pe balcon sa vorbească și nu am reușit sa aud nimic. - Vrei sa mergi la o petrecere?  - Ma intreaba după 5 minute în care a vorbit la telefon. Vreau? Poate ca daca o sa merg o sa ma distrag și asta e bine.

- Sigur, acum? - Da din cap aprobator și merg sa ma îmbrac.  Am optat prin a alege o rochie neagra, o geaca de blugi, tenisii și niște accesorii. Harry e în hainele cu care obișnuiește sa iasa: blugii și tricoul, ambele negre. Suntem pe drum de 30 de minute și el încă nu s-a oprit din a-mi critica hainele. Ba ca o sa imi fie frig, ba ca e prea provocator pentru petrecerea la care mergem ba ca nu mai știu ce. Deja nu il mai suport.

- Nu mai ajungem o dată? - Rasul lui e ceva ce nu o sa uit niciodată. Nici daca ar fi sa nu il mai vad vreodată. 

- Nerabdatoare mai ești.  - Stie ca deja ma enervat cu comentariile lui stupide și totuși continua sa rada de mine. Dobitoc.