My life - The beginning

Capitolul 34

   Am ajuns la el si s-a inchis in birou lasandu-ma singura.
M-am dus in bucatarie cu speranta de a gasii ceva de mâncare, dar nimic. Inteleg ca nu vine prea des pe aici, dar ar trebui sa aiba macar ceva biscuiti pe aici. Aia nu se strica.

M-am dus sa bat la usa, dar nu mi-a raspuns. Am apasat de clanta si biroul e gol. S-o fi dus in camera? M-am descaltat si am urcat sus. Zgomotul de la dus se aude de la departare. O sa il astept in camera si o sa il pun sa comande ceva de mancare. Poate fi el suparat pe mine, dar sigur o sa imi comande mancare. A ieșit din baie iar ochii mei s-au dus direct spre abdomenul lui lucrat. Picaturi de apa i se scurg din par pe piept iar asta e sexy.

- Te holbezi Evelyne? - L-am simtit mai aproape iar cand am iesit din transa in care intrasem gandindu-ma la corpul lui, el era in fata mea si ranjea la mine. Mi-am scuturat capul inainte sa vorbesc.

- Aa.. nu. Nu, ma gandeam ca imi e foame. Doar asta. - Ma incurc toata. Nici macar eu nu ma cred dupa cum vorbesc.

- De ce iti era foame? - Sta cu mainile la piept in fata mea si ochi lui sunt mai intunecati. Sunt de un verde inchis, inchis.

- Cu..cum? - Imi intinde mana ca sa ma ridic iar acum stam fata in fata. Incerc sa imi iau privirea de la el, dar ma prinde de barbie si ma obliga practic sa ma uit in ochii lui.

- Ce vrei sa comand Eve? La ce te gândești?

- Aa.. la nimic. Nu ma gandesc la nimic. Vreau ceva de la McDonald's?

- Da, si eu sigur cred ca nu te gandesti la nimic. - S-a indepartat de mine ca sa faca comanda iar eu ca proasta nu m-am miscat din loc. La ce imi sta gandul? De ce gandesc asa? De ce corpul meu reactioneaza atat de repede cand il vad asa? - O sa vina in jumătate de ora. Ar trebui sa dai jos geaca aia, am dat drumul la caldura. - Nici nu mi-m dat seama ca inca am geaca pe mine. Am dat-o jos si am pus-o pe un fotoliu. Nu ma simt in largul meu acum. Ugh, ma urasc cateodata.

M-am intins pe pat si mi-am inchis ochii. Mi de ganduri mi-au venit in minte. De ce mi se pare atat de cunoscut omul acela? Mi se pare ca il cunosc de o viata, chiar daca asta e imposibil. Oare pe unde l-am mai vazut?

- Esti pe alta planeta Evelyne. Ce e cu tine?

- Cred ca e din cauza ca imi e foame. -Spun si ridic din umeri chiar daca stiu ca nu e adevarat.

***
Mancarea a ajuns chiar dupa o jumătate de ora si chiar a fost bun. Acum stam si ne uitam la un film din care nu inteleg nimic. Nici nu stiu care e numele filmului macar. El inca are doar un prosop infasurat in jurul taliei si asta nu ma lasa sa ma concentrez la altceva, doar la el. Ma mai uit la el pe ascuns iar câteodată când ma prinde rânjește la mine. Stie ce efect are asupra mea, dar totusi nu se imbraca. Dobitocul. Hormonii mei sunt dați peste cap în perioada asta și aparenta lui complicat tot.

M-am ridicat de pe canapea și m-am dus sus in camera trantindu-ma în pat pe burta. Sunt atat de obosita. Vreau doar sa dorm. Nu știu cum o sa ma trezesc maine ca sa merg la scoala.  E un mister.

***

Ma-m trezit asa de greu de dimineață. Nici nu imi aduc aminte cum am ajuns la școală. Practic dorm încă și Niall nu încetează din a-mi aminti asta.

- Ar fi mai bine sa nu te mai razi de fata mea obosita Niall. Altfel riști sa iti petreci toate pauzele singur. - Reușesc sa zambesc când spun asta pentru ca știu ca nu iar conveni sa stea singur. Nu ca as face-o, dar trebuie sa il speriu puțin, altfel nu o sa înceteze. 

- Nu mai rad, gata. Dar serios ce ai făcut aseară de arăți asa?

- Eu..

- Stai, cred ca știu. Ai petrecut o noapte fierbinte cu cretul ala care te-a luat din parc în ziua aia? - M-am uitat cu gura căscată la el cand a dat jucăuș din sprâncene și m-am inrosit. 

- Niall! Nu, nu s-a întâmplat nimic intre mine și Harry. Am fost cu el la o petrecere, dar nimic mai mult. - Ridica dintr-o sprânceană și își pune mainile la piept uitandu-se la mine. - Serios. De ce nu ma crezi?

- Poate pentru ca ai un mic semn mov pe gat care nu cred ca s-a facut singur. - Mi-am scos oglinda din geanta ca sa vad la ce se refera si chiar am un semn pe gat. De unde il am? - E o muscatura. Nu ai cum sa negi. - Are dreptate, dar nu stiu de unde o am. O sa am o discutie cu Harry cand ajung acasa.

- E, dar nu stiu cum sa intamplat asta. In fine, sa nu mai vorbim despre asta.

- Acum ca am inceput trebuie sa vorbim despre asta. Ce se intampla intre tine si cret?

- Il cheama Harry, Ni. Nu ii mai spune asa. - Fac botic. Doar eu pot. - Nu stiu ce se intampla intre noi sau cu noi. Petrecem mult timp impreuna, dar cred ca e doar asta. El nu are relatii.

- Si tu ai vrea una, nu-i asa?

- Da, dar cred ca suntem din lumi diferite. Trebuie sa il uit si incerc, dar fara rezultat. Nu il pot evita. Imi face bine prezenta lui.

- Nu vreau sa te raneasca. Ar fi prost daca ar face-o. - Spune si ma imbratiseaza. Aveam mare nevoie de o îmbrățișare acum.

- Nu stiu ce as face daca m-ar rani.