My life - The beginning

Capitolul 18

Am ajuns la el in camera si m-a pus sa astept putin pana ce face nu stiu ce. Am stat pe pat o vreme, dar dupa m-am ridicat si am inceput sa ma uit prin camera. Nu prea are multe lucruri pe noptiere, nici pe birou, dar cele pe care le are sunt in stil mai vechi lucru care imi place. Mereu mi-au placut lucrurile sau cladirile mai vechi. Sunt decorate intr-un stil mult mai frumos ca si acum. Pur si simplu ma atrag.

M-am asezat pe scaunul de la biroul lui si am inceput sa ma legan dintr-o parte in alta. Oare ce are in sertarele de la birou? Poate doar ceva acte, nu? Stiu ca nu ar trebui sa fac asta, dar sunt curioasa ce ar putea tine el aici. Am deschis ultimul sertar si ma- m uitat asa din mare doar ca sa vad niste hartii. Nimic interesant. Am deschis sertarul din mijloc care avea si el dosare si un penar. Am dat sa il deschid pe primul dar vocea lui Harry s-a facut auzita in camera, speriandu-ma.

- Ce faci Evelyne? - Ma intreaba cu un ton mai inalt si parca usor furios.

- Eu.. nimic. Mai speriat... - Se pare ca sa schimbat. Acum e doar intro pereche de pantaloni de trening negrii, lasati usor in jos doar ca sa se vada elasticul boxerilor Calvin Klein. Mereu am vrut o lenjerie de la Calvin Klein, dar inca nu o am.

- Ai nevoie de ceva? - Dau din cap negativ. - Atunci de ce umbli prin lucrurile mele? - Tipa iar eu tresar. Nu e vina mea ca sunt asa de curioasa.

- Scuze. - Vocea mea e una stinsa cand spun asta. Nu i-am luat nimic. Nu ar trebui sa fie asa suparat pe mine.

- " Scuze". Nu intotdeauna poti rezolva lucrurile cu un simplu scuze Eve asa ca te rog sa nu iti mai bagi nasul unde nu iti fierbe oala. - Am dat din cap aprobator, ridicandu-ma. - Haide. Ti-am facut loc ca sa iti pui lucrurile. - Deci de asta a stat asa de mult.

Am mers dupa el in camera destinata dulapului. Cate haine sa aiba baiatu' asta ? Cred ca ale mele nu ar ocupa nici jumate din spatiul asta. Dupa ce am terminat de aranjat hainele am plecat spunandu-i un multumesc la care nu mi-a raspuns. Nici un gest macar. Ma ignorat complet.

***
Prieteni lui Kev sunt aici iar acum el nu vrea sa imi faca clatite. A zis ca imi face, dar acum ca ei au ajuns nu mai are chef. Idiot. Nu ca eu nu stiu face, dar nu am nici un chef. Sunt obosita.

- Off Kev.. esti rau. - Imi incrutisez mainile bosunflandu-ma.

- Fa-ti singura Evelyne. Sti si tu sa faci.

- Dar ale tale sunt mai pufoase. - Spun si fac botic. El isi ascunde fata in maini. Mereu cedeaza cand fac asta. - Te roog.

- Pot sa fac eu clatite. - Ochii mei se lumineaza cand il aud pe Zayn spunand asta si merg spre el sarindu-i in spate.

- Multumesc. - Spun si ii las un pupic pe obraz dupa care ii scot limba lui Kev. - Tu nu poti manca Kevin. Nu ai vrut sa le faci. - Rasul lui Zayn se face auzit in toata bucataria.

- Daca nu imi dai drumul nici tu nu o sa mananci, nu crezi? - Spune Zayn cu un aer amuzat.

- Oh.. scuze. Nu mi-am dat seama. - I-am dat drumul si m-am asezat pe scaun.

- Te-ai inrosit. - Il aud pe Zayn spunand.

- Ba nu. Cheama-ma cand sunt gata clatitele. - Ii scot limba si ies din bucatarie.

- Evelyne! - Harry. Poate ca ar trebui sa il ignor asa cum a facut si el cu mine. Am continuat sa merg lana in camera lui Kev si am inceput sa citesc o carte. Harry nu a venit dupa mine. Nu stiu daca asta imi place sau nu..

***
Acum stam toti in sufragerie si ascultam muzica. Bine mai mult ascult eu, sau incerc sa ascult pentru ca toti vorbesc aici de parca suntem la nebuni.

- Hai sa facem karaoke. - Spune Zayn.

- Ce idee stralucita Zayn. - Harry isi bate joc de el, dar Zayn doar se rade la reactia lui. Mie imi place ideea. Mai suntem doar eu, Kev, Harry, Liam, Louis si Zayn.