My life - The beginning

Capitolul 44

   În dimineața următoare stăteam sa mor. Ma simteam îngrozitor. Louis ma dus acasă pe la 6 ca sa ma pregătesc de școală. Numai de scoala imi arde mie acum. Vreau sa vina vara cat mai repede.  Sa nu trebuiască sa fac nimic. Sa pot sa stau departe de Harry. Cumva.. Apropo de Harry..nu era acasă.  Nu a dormit acolo, cine știe pe unde e acum sau cu cine. Ugh... Niall ar trebui sa ajungă mai repede altfel o sa mor incet. Mi-e un dor de el. Abia aștept sa îl vad din nou. Vorbind de el..

-Niallll!! - Am sărit pe el îmbrățișându-l și pupandu-l. Mai aveam puțin și cădeam amândoi pe jos. - Mi-a fost atat de dor de tine. Nici nu iti imaginezi.

- Si mie. Vacanta in România a fost okay, dar era puțin plictisitoare când îmi aminteam de tine și de entuziasmul tău în fiecare dimineață când ne vedem la școală. - Spune si incepe sa rada în hohote.

- Ce amuzant. - Rămân imbufnata pentru ceva timp, defapt câteva secunde ca încep sa ma rad cu el. Nu am am cum sa nu o fac. E adevărat. Nimeni nu e mai entuziasmat ca mine. Ironie.

- Mai avem 10 minute pana se suna. Vrei sa vezi ce cadou a ți-am luat? - Cadoul! OH DOAMNE, i-am uitat cadoul acasă.  Ma uit la el și el pare ușor speriat de fata mea speriata. Da, sunt ciudata știu. - Ce sa intamplat?

- Ahm.. stii.. ți-am uitat cadoul acasă. - Spun și încep sa îmi rod unghiile. Fata lui e o combinație intre mirat, trist și ceva gen nu-i nimic ne mai întâlnim și mâine.  Ma simt prost. - Ce faci după ore? Poți veni la mine? Putem sa deschidem cadourile acolo. - Sunt incredibila. Asta e cea mai buna idee pe care as fi putut-o avea.

- Sigur, pot veni. Trebuie doar sa il anunt pe tata.

- Super! - Spun si bat din palme ca si un copil mic. - Acum haide sa imi iau o prajitura de la cantina inainte sa sune. Mi sa facut o poftă îngrozitoare de ciocolată. Trebuie sa rezist cumva la ora de engleza.

- Asta sau o sa avem un bebe? - Ochii mi s-au mărit instantaneu și pun pariu ca dacă aveam ceva în gura acum ori scuipam afara ori ma înecam. De unde a ieșit întrebarea asta?

- Nu e amuzant Ni. - Abia acum îmi dau seama ca se putea întâmpla orice in seara aia. Nu știu ce as fi făcut dacă as fi rămas însărcinată cu Luke. Nu știu ce as fi făcut cu copilul. Eu sunt un copil. Nici nu stiu sa am grija de mine, cum ar fi fost sa trebuiască sa am grija încă de cineva care sa fie complet responsabilitatea mea? Nici nu imi pot imagina, nici nu vreau.

- Scuze, nu am vrut sa te supăr sau ceva.

- E okay. Eu doar.. avem multe de vorbit după ore și nu vreau sa te supăr sau ceva, dar.. e despre Luke. Stiu ca e fratele tău și poate nu o sa iti placa, dar nu pot sa nu iti spun.

- Luke nici măcar nu se comporta cu mine ca și un frate. Stii asta..

- Da, dar tot nu o sa iti placa ce o sa auzi. - Trebuie sa ii spun.  Nu vreau sa ma comport ciudat și cu el. Nu vreau sa îl indepartez de mine. E unicul meu prieten la școală. E defapt cel mai bun prieten al meu și am nevoie de el in viata mea. - Ți-am mai spus vreodată ca te iubesc? - El da usor din umeri. - Ei bine, te iubesc. Sa nu uiți asta niciodată.

- Si eu te iubesc Evelyne. Daca nu te-ai fi mutat la aceasta scoala totul ar fi fost m-ai greu pentru mine. As fi fost din nou doar eu singur, fără prieteni și bătaia de joc a tuturor. Tu ma accepți asa cum sunt, tu nu ai fugit de mine când ți-am spus ca sunt gay și nu ai plecat când Luke iti creează atat de mult rău, el fiind fratele meu. Eu te iubesc pentru asta. - Am lăsat câteva lacrimi sa cada și l-am îmbrățișat puternic.

- Stii ca sa sunat deja și suntem intarziati? Și ca eu nu am reușit sa mananc prajitura mea de ciocolată? - El aproba din cap si zambeste. Fac botic.