My life - The beginning

Capitolul 24

Urmatoarea zi am fost asaltata de intrebari de Niall. De ce am lipsit, ce am facut ieri, bla, bla, bla. Am inventat o scuza, cred ca e una din cele mai folosite scuze. M-am simtit rau. Nu m-a prea crezut, dar nu o sa ii spun ce s-a intamplat cu adevarat. Mi-e rusine, nu stiu...

Acum suntem in pauza mare si stam in parc pe o banca uitandu-ne la un grup de baieti care se dau cu rolele.

- Uite cel blond iti face ochi frumosi, Niall.

- Da? Unde? El e preferatul meu, sti? Uneori mai vin aici ca sa ii vad. Fac niste trucuri super. - Spune si gesticuleaza cu mainile. Eu incep sa ma rad, pentru ca doar imi bateam joc de el. Fata pe care o are face totul. Acum ca sa fiu mai serioasa ei chiar patineaza bine, foarte bine. Vreau si eu sa fac trucuri din alea. Ar fi un vis pentru mine. Trebuie sa ies cu rolele intr-o zi. Poate azi.

- Vrei sa mergem in parc cu rolele dupa ore? - Spun dintr-o data luandu-mi ochii de pe baietii aia si miscarile lor.

- Tu pe role eu pe jos, ce zici?

-Merge si asa. - Zambesc spre el.

***

Restul orelor a trecut greu, greu. Ma gandeam doar la rolele mele de acasa si cum o sa ma dau cu ele dupa ore. E greu sa te concentrezi cand ai altceva in minte. Foarte greu.

Am decis ca o sa ne intalnim in parc. Mergem si ne schimbam si ne intalnim la banca noastra dintre copaci. Ala e locul nostru. Ascuns asa de ochii lumii cum ne place. Mi-am schimbat complet starea cand mi-am încaltat rolele. Sunt mai plina de energie. Pur si simplu. La mine e asa. Cand fac ceva ce imi place extrem de mult ma umplu de energie instant. Asa functionez. Altfel mie mereu somn.

- Haide Niall, macar stai mai aproape de mine.

- Nu, sunt bine aici. Te desenez.

- Dar e asa de plictisitor sa ma dau singura si tu stai si departe. Hai, te rog. - Fac fata de catelus plouat. Trebuie sa aiba efect.

- Lasa-ma sa termin desenul si promit ca vin.

- Vezi ca ma intorc. - Spun si arat cu degetul înainte sa plec. Am mai dat cateva ture si m-am gandit sa fac un pas pe care l-am vazut la unul dintre acei baieti. Parea usor. Trebuie doar sa imi i-au vânt, sa ma impulsionez si sa s-ar facand ca si cum ar fi sfoara in aer. Nu poate fi greu. Adica nu mi se pare ca ar fi cand o spun. Acum sa vad in practica.

Deja incerc de vreo 5 ori si nu imi iese.

- Te ajut? - Aud o voce si ma intorc dupa sunet. E baiatul blind de dimineata. - Sunt Michael. - Imi intinde mana pe care o strange usor.

- Evelyne. - Zambesc timid spre el.

- Te pot invata pasul, daca vrei.

- Oh.. bine. Mersi.

Mi-a tot aratat cum se face si am tot facut dupa el. Trebuie sa fac mai multa forta ca sa imi iasa, dar nu o am. Ugh.. ce aiurea. Trebuie sa fac mai mult sport. Am simtit dintr-o data cum un brat imi inconjoara talia si am tresarit speriata. De ce e mereu pein preajma? Ce ma face si el aici?

- Buna! - Spune si da mana cu Michael. Se cunosc? - Ce faceati? - Cand sa spuna si el ceva Harry nu la lasat. - Sincer nu imi pasa . Vreau doar sa pastrezi distanta fata de ea. Gen 100 de km. Inteles?

- Harry! - Michael s-a uitat confuz și a plecat. - Care e problema ta?

- Nu poti sa vorbești cu necunoscuți Evelyne. Mergem acasă. - Vai ma scoate din minți

- Nu merg nicăieri. Nu imi poți spune ce sa fac Harry. Ti-am mai spus și o sa iti mai repet dacă nu înțelegi. - M-am tras de mana după el și practic ma trage. Rolele nu ajuta acum. E asa aiurea. Am inceput sa ma rad iar el s-a oprit doar ca sa vadă ce e cu mine.

- Esti bine? Acum nici 2 minute țipai la mine.

- Si inca sunt supărată pe tine Harry doar ca e amuzant ca nu ma pot oprii din cauza roților ca altfel o sa cad în cap. - Se uita la picioarele mele și vad un mic zambet pe fata lui care dispare repede. Încearcă sa fie supărat pe mine sau e, dar nu știu de ce. Nu am făcut nimic rau. El e problema aici.

***

Am ajuns acasă cu Harry încă supărat. Am intrat în casa și nu ma mai băgat în seama deloc. S-a închis în camera și gata. Eu nici nu imi pot lua haine din dulap pentru ca a trebuit sa se ofere el sa ma lase sa le pun acolo și acum nu pot intra acolo . Ce dobitoc. Mi se descarca și telefonul imediat și nu am cu ce sa il încarc. Ma plictisesc singura. Si unde e Kevin? E ora 21:00 deja și dl încă nu a venit. Vorbind de el, acum intra pe ușa cu Zayn.

- Buna Evelyne. - Ma saluta amândoi.

- Hei voi. Ce faceți?

- Ne pregătim sa mergem la o petrecere. Vrei sa vi? - Ma intreaba Zayn. Ma tentează sa merg dar mi-e și frica. Nu vreau sa se intample ca și data trecuta. Dar nu am ce face, poate ca o sa ma distrez de data asta.

- As veni dar Harry e închis in camera și nu îmi pot lua haine. - Ridic din umeri.

- Poti merge asa. Esti ok. - Imi place cum gândește Zayn. Imi place tot la el. Ce dragut. Sunt îmbrăcată în niște blugi albi rupți, un maieu negru și am teniși mei în picioare. - E doar o petrecere. Eu zic sa vi.

- Bine. - Nu am nimic mai bun de făcut. Sper sa ma distrez și sa nu beau. Nimic, nimic.

Am iesit din casa si am luat doar geanta cu niste bani si telefonul chiar daca mai are putin si se descarca.

***

E multa lume aici. Parca mai multa ca si la cealalta. Ma simt ciudat in momentul asta. Nu stiu ce e cu mine dar sper ca totul sa fie bine. Sa decurga totul normal.

______________________________

Hei voi!! 😚😚😚

Stiu ca postez tarziu dar chiar nu am avut inspiratie. Nu stiu de ce si se vede in acest capitol. E nu stiu, sec?? Da cred ca asta e cuvantul potrivit. Revin cu un capitol nou in curand sper si cu mult mai multa actiune.

Astept parerile voastre si nu m-ar deranja daca v-ați lua putin din timpul vostru ca sa apasati pe steluța pentru un mic vot.

Scuzati-mi greselile. Pupici😚😚😚😚😚😚😚😚❤❤❤❤❤