My life - The beginning

Capitolul 13

Nu poate sa intre in camera mea pur simplu. Nu e normal ce face, si nu imi place. Bine, poate ca imi place, dar nu ar trebui sa o faca oricum ar fi. Nu e sanatos pentru noi. Pentru noi nu, nu exista noi. Pentru mine si pentru el nu e sanatos. Da asta suna mai bine.

Sta lipit de usa si se uita la mine de vreo 5 minute, de cand a ajuns practic iar eu ma uit si eu la el fara a stii ce sa spun. Nu stiu ce sa spun. Nu vreau sa il enervez sau ceva si sa inceapa sa tipe. Nu vreau probleme, dar chiar vreau sa il intrce de Kim. Trebuie sa stiu daca e cu ea.

Ma ridic in sezut iar el se indreapta spre mine si se aseaza pe pat scotandu-si cizmele negre din piele din picioare. S-a intors cu fata spre mine si m-a tras la el in brate mult prea usor. A incercat sa ma sarute dar mi-am intors fata intr-o parte. Pit sa jur ca se uita cinfuz la mine acum si nu intelege de ce fac asta.

- Poti dracului sa ma saruti? Am avut o zi grea si am nevoie de asta. - Nu ma asteptam la asta. Nu as fi crezut ca poate fi atat de rece, lipsit de emotie.

- Oh, dar buna si tie Harry. Fac bine, dar tu? Si am avut o zi destul de buna cu exceptie o parte. Si vrei sa stii care e? Aia in care te-am vazut de mana cu Kim prin parc. Dar tie sigur nu iti pasa. Iti pasa doar de tine si nu te gandesti ca ii ranesti pe ceilalti facand anumite lucruri. -Spun asta cat de repede pot si dupa ce termin ma uit in sus in incercarea de a imi tine lacrimile. Nu poate sa fie atat de idiot. Nu are cum.

- Obisnuiesc sa ii ranesc pe ceilalti Eve.. mai mult de cat iti imaginezi sau iti vei putea imagina. Asa sunt eu, o persoana care raneste suflete.

- Nu poti sa fii asa cu toti. Sunt persoane care tin la tine Harry, la fel cum eu o fac. - Spun cu o voce mica si ma uit la degetele mele cu care incep sa ma joc, de obicei cand sunt emotionata sau ma rusinez.

- E simplu, te pot invata. Si am incercat sa nu ma apropii prea mult de oameni. Nu sunt de icredere.

- Nu suntem toti la fel, Harry.

- Maioritatea da. Si nu te-am pus eu sa ti la mine Eve. O sa te ranesc stiu ca o sa o fac asa ca nu iti face iluzi. Nu sunt genul de baiat pe care l-ai visat sau il visezi. Nu sunt bun pentru tine. - Ce doare mai tare in cele spuse de el e faptul ca spune totul atat de calm, dar totusi pe un ton rece. Lui chiar
nu-i pasa. Nu-i pasa deloc.

- Atunci de ce tot stai cu mine? De ce apari in camera mea la miezul noptii cand toata lumea doarme? - Nu o sa pot sa imi tin pentru prea mult timp lacrimile care vor sa iasa rauri. Si cred ca daca o sa mai zica ceva gresit o sa explodez.

- Nu stiu. - M-am ridicat de la el din brate, el nefacand vreun efort ca sa ma opreasca. Nu mai pot tine frau lacrimilor. Ma-m intins cu spatele la el si am inceput sa plang cat de silentios pot. Nu stie. Sigur. Ce stupid. Doamne. Stie dar se preface ca nu stie. Si asta ma innebuneste.

Continua asezat in acelasi loc cu spatele la mine si nezicand nimic. Eu ma uit in gol. Ad vrea sa adorm o data sa uit ca el se afla in aceeasi incapere cu mine. Sa uit de tot.

- Nu sunt cu Kim, Eve daca te gandeai la asta.

- Nu asta areti.

- Ea nu inseamna nimic pentru mine si nici nu o sa insemne. E doar, cum sa spun.. o jucarie. - Ma uit confuza chiar daca stiu ca nu ma poate vedea.

- O jucarie? Ce tot vorbesti?

- Stii tu, o folosesc doar ca sa imi satisfac placerile. Ma lasa sa fac ce vreau cu ea. - Curva. Trebuie sa fie genul ala de fata care se culca cu toti. Sa faca ce vrea cu ea? Dar ce poate sa ii faca?

- Nu inteleg. Cum adica sa faci ce vrei cu ea? - Imi sterg lacrimile si ma intorc spre el.

- Nu trebuie sa intelegi mai multe. E tarziu ar trebui sa dormi. - Spune si vad cum se incalta iesind la fel cum a intrat. Om ciudat, dar e mai bine asa. Am adormit cu gandul la mica noastra conversatie.

___________________________________________

Hei voi. Am postat mai repede. E scurt stiu dar o sa postez si maine un alt capitol. Nu am vrut sa va tin prea mult in suspans. xoxo
Lasati-mi parerile voastre. 💋