My life - The beginning

Capitolul 47

Am urcat în mașină cu Harry și am stat într-o liniște totală tot drumul. Ma tot gândesc la ce o sa im arate. Parca nu mai vreau sa știu, am o senzație ciudata și cred că ceva o sa iasă rău. Mie puțin frica.

După încă vreo câteva minute am ajuns la locul unde se țin petrecerile.

- Sa nu cumva sa ieși din mașină. Nu te poate vedea nimeni. Mai ales Kevin. Sunt mort dacă se știe ca ești cu mine în mașină. - E mort? Da ce o sa facă de nu trebuie sa știe nimeni ca sunt cu el? Oare nu ar fi o idee mai bună dacă ne-am întoarce acasă? - Nici un sunet Evelyne. Vorbesc serios. - A ieșit din mașină și a trântit ușa după el. E cam încordat. Cred ca am întins coarda cam mult în seara asta. A mers sa vorbească cu cineva puțin mai departe de mașină, dar nu pot vedea bine cine e. Mi-am luat centura și m-am tras mai în fața ca sa pot vedea mai bine, dar nimic. Harry se întoarce cu pași mari și repezi înapoi. M-am grăbit să îmi pun centura la loc și m-am prefăcut plictisită. - Trebuie să schimbam mașină, o sa concurez la cursa din seara asta.

- Parca nu ma putea vedea nimeni. - Sa întors spre mine și ma ucide doar cu privirea. - Ce?

- Cred ca vrei sa scoți afară ce e mai rău din mine, Evelyne. Nu mai am mult și știu ca nu îți va plăcea. Oricum nimic nu merge cum credeam eu că va merge. - Cel mai rău din el? O sa ne certam din nou, parca vad asta.

Harry

Cred ca o sa înnebunesc în seara asta. De ce trebuie sa ia din mine și cel mai mic fir de răbdare pe care îl mai am? Ideea era sa o duc cu zăhărelul puțin, nu sa o las sa vadă cu ochii ei ce fac eu cu adevărat. O sa ii creez probleme ei, și nu numai ei. Eu chiar sunt un om mort dacă Don afla ca ea e în mașină cu mine. Acum nu mai am timp sa o duc acasă. O sa asiste la un transport în direct.

Urma să particip cu ea la cursa și sa ma opresc pe la mijloc pentru ca e un loc acolo de unde se poate vedea tot orașul. E o priveliște frumoasa, ar fi uitat ca trebuie sa ii arat ceva. Mai un sărut, mai niște vorbe frumoase și era totul bine. Dar acum a intervenit ceva important și, da, o sa ne abatem de la drum, dar pentru un transport de arme și droguri. Nu putea fi doar unul ca sa fie mai rapid, trebuie sa fie amândouă. In seara asta! Sa-mi bag picioru'! Nu mai pot de nervi. Si Don o sa vina și el, ca sa fie totul puțin mai picant. Se pare ca și fratele lui o sa apară și cică nu poate lipsi de la asta. Ar trebui sa își rezolve problemele o data. Sunt frați pana la urma. Ma întreb ce s-o fi întâmplat cu adevărat cu copiii lui Don Dominic.

Trebuie să schimb mașina repede. Am intrat în garaj și e gol. Ceilalți sunt pregătiți deja, mai lipsesc eu. Întârziatul, după spusele lui Don. Mai îmi ține și morală ca am ajuns întârziat, ca ma comport foarte ciudat în ultimul timp, ca am nevoie de vacanță. De parca mi-ar da vacanță.

- Haide Evelyne, până nu vine cineva. - Ma uit în toate parțile de o mie de ori. Cât de prost să fiu sa ii fac pe plac? De ce te-ai îndrăgostit Styles? Numai asta îți lipsea în viata, una de 18 ani sa îți pună capac. Nu îți ajungeau curvele, îți trebuie una inocentă și fără experiență. Asta ma atras la ea, ce tot vorbesc?

- Poți sa te calmezi? Ma speri, zici ca ai ieșit de la spitalul de nebuni. - Spune și face un gest cu mâna care sa ii completeze afirmația. Auzi tu, nebun. Sunt asa din cauza ei. Ea e de vina. Am luat de mâini și am lipit-o de stâlpul cel mai apropiat. Am aruncat-o de fapt, am auzit un sunet de durere acolo. M-am năpustit asupra buzelor ei și practic am forțat-o să mă sărute, dar pe moment nu îmi pasă. Am nevoie de asta, altfel o sa ajung la un spital de nebuni. - Ohhh.. - Am auzit acolo un geamăt mic ai înfundat când am muscat-o de buza. Mi-am lipit fruntea de a ei și am stat asa câteva minute. In liniște. Ca sa pot uita de tot.