My life - The beginning

Capitolul 39

Am ajuns la Harry de ceva vreme si stau singura in sufragerie. El a urcat la el in camera si nu a coborât încă. Stau în fata geamului de sticla de cand am venit și ma tot gândesc de ce iubesc atat de mult Crăciunul. Cum apartamentul lui se afla în centrul orașului pot vedea totul atat de bine. Si e atat de frumos sa pot vedea toate luminițele de Crăciun. Orașul e tot luminat. Nici nu stiu care de mult ador toate beculetele astea.

Ma ingrijoreaza faptul ca Harry nu mai coboara. Sper ca nu e supărat pe mine. Sunt complet îndrăgostită de el. Sunt pierduta în lumea lui și nici nu stiu cum sa intamplat asta. De când l-am cunoscut viata mea sa dat complet peste cap. Ma învățat ce inseamna sa trăiești cu adevărat într-un fel, sa nu imi fie frica de ce ceilalți o sa spuna, sa ma las purtata de val, sa fac ceea ce simt fără sa ma gândesc ca poate exista consecințe. Conteaza doar momentul acela pe care trebuie să îl trăiești atunci pentru ca e unic, nu se repeta. A doua oara o sa fie mereu diferit chiar dacă ai încerca să faci sa fie la fel nu va fi. Îl iubesc cu bune și cu rele și nu as putea sta departe de el. De aceea îl iert mereu când ma supara.

- La ce te gândești? - Tresar când mainile lui se inconjoara în jurul taliei mele iar buzele lui reci imi saruta usor gatul. Mici picaturi de apa cad pe umeri mei semn ca el a lipsit pentru ca făcea dus.

- La cat de mult iubesc Crăciunul chiar dacă de obicei nu e Crăciun pentru mine. E o zi ca și oricare alta. Dar de data asta a fost diferit și o sa iti fiu recunoscătoare mereu. Mi-ai oferit cel mai frumos Crăciun. - Spun si ma adancesc mai bine în bratele sale.

- Am fost plăcerea mea. Fericirea ta e și a mea, sa știi. De când te-am cunoscut sunt mai fericit. Motivul ești tu. Eu iti mulțumesc ca exiști și ca ai intrat în viata mea. - Ma intorc spre el și îl sărut.

- Te iubesc! - Mi-am lipit fruntea de a lui, uitandu-ma în ochii lui. Nu spune nimic. Ofteaza doar.

- Uite eu nu stiu ce simt pentru tine. Nu vreau sa te intristez acum cu asta, dar ți-am mai spus ca eu nu iubesc, ca nu am mai făcut-o niciodată.

- Există o prima data pentru orice, nu?

- Da, Eve stiu, dar nu stiu daca la mine e la fel. Simt ceva pentru tine, îmi faci bine și te vreau mereu lângă mine, dar nu cred ca te iubesc. - O durere mi-a străpuns inima, dar nu i-am arătat asta. Am zambit catre el înainte sa vorbesc.

- Poti doar sa nu mai fi atat de rece cu mine când eu ți-o spun? Nu suport sa ma ignori asa. E ca și cum ai profita într-un fel de mine, de iubirea mea. - Ma strange puternic în brate.

- O sa te strâng asa în brate de fiecare data când îmi spui ca ma iubești. - Am zambit. As prefera sa spuna și el acele cuvinte, dar e mai bine decat nimic.

- Prima data când ți-am spus-o, nu ai fost surprins de loc. De ce?

- Te-am auzit când ii spuneai asta lui Kevin. Atunci am fost șocat, nu credeam ca ai sa ajungi sa ma iubești atat de repede. Am rămas fără reacție când mi-ai spus-o personal, atâta tot.

- Cred ca mai atras din prima zi în care te-am întâlnit. - Ii mângâi usor fata iar el sta cu ochii inchisi parca apreciind miscarile mele. Stam îmbrățișați de ceva timp fără sa spunem nimic. Nu știu cum încă mă mai țin pe picioare, simt ca o sa lesin în orice moment.

- Maine o sa te simti atat de rau Evelyne. Nici nu stiu cum încă reușești sa stai în picioare sau cum de nu ai vomitat încă.

- Sunt usor ametita doar, simt ca o sa cad in orice moment chiar daca sunt in bratele tale. - Ma luat in brate fara sa spuna nimic si a urcat cu mine in camera lui, intinzandu-ma pe pat.