PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 5

Rămân înţepenit şi mă uit după ea mult timp, îi văd chiar lumina din cameră aprinzându-se şi după un timp stingându-se.
M-a respins din nou! Preferă să şi-o tragă cu oricine altcineva decât cu mine! Numai gândul că cineva a atins-o sau o atinge mă umple de furie.

Ce gura mă-sii mi se întâmplă?

Îmi vine s-o sărut încontinuu de câte ori o văd, mai nou îmi doresc să i-o trag atât de mult încât sunt tare şi acum după vreo jumătate de oră de când mi-a dat flit.

Ah, afurisită femeie!

Excaladez din nou gardul şi mă urc în maşină oprind direct în faţa discotecii. Mă uit spre intrare şi văd mai mulţi tineri fumând, unii intrând, alţii ieşind, dar nu mă atrage deloc. Stau câteva clipe în maşină şi-mi dau seama că n-am starea necesară pentru a conversa cu cineva, dar nici de dormit nu mai pot, aşa că bag în viteză şi plec spre oraş. O să o sun mâine la prima oră pe mama şi-o să-i spun că am plecat pentru a rezolva urgent o treabă la secţia de poliţie la care lucrez. Sigur va bombăni că de ce naiba mi-am ales aceaşi meserie stresantă ca a tatălui meu, dar va înţelege că serviciul e înainte de toate.

Dau drumul la muzică cu scopul de a mă distrage de la gândurile mele care includ o brunetă cu codiţe şi bănuţi şi care mi-a dat viaţa peste cap de când am revăzut-o.

După o oră şi jumătate în care am mers cu viteză am ajuns acasă, unde am intrat ca o pisică să nu le deranjez somnul bunicilor mei.

Aşa am făcut aproape toată săptămâna, am mers la muncă, apoi acasă de unde n-am mai avut chef să ies nicăieri.

Magda, o colegă de muncă cu care mai ies din când în când la câte un pahar şi apoi continuăm cu o partidă de sex, fără prea multe implicaţii, totul fiind doar fizic, a încercat să mă facă să ies din starea asta, dar până la urmă mi-a spus că sunt prea urâcios şi a renunţat.

La naiba, mă gândesc într-una la ea!Oare pentru că o vreau şi mă refuză?

Dacă o să o am o dată, poate n-o să mai stau ca un tâmpit seara ascultând muzică şi uitându-mă pe tavan, imaginându-mi fel de fel de scenarii în care protagoniştii suntem doar noi doi.

Azi am mai avut ceva de rezolvat la muncă, dar am reuşit să scap şi mă întorc cam obosit şi plictisit. Înainte de casă, opresc la semafor şi îi zăresc în oglindă maşina. Între noi este altă maşină, aşa că nu ştiu sigur dacă şi ea m-a observat. O iau înainte, dar după puţin timp semnalizez dreapta şi îi las pe ceilalţi să treacă în timp ce eu opresc lângă trotuar. După ce o văd trecând pornesc, lăsând vreo trei maşini între noi pentru a nu îşi da seama că o urmăresc ca un obsedat. Inima a început să-mi bată mai tare şi parcă sunt nerăbdător ca un puştan să-i aflu destinaţia. Aşa o să aflu şi eu cam ce face ea sâmbătă după-amiaza!

O urmăresc până la Real,unde o las să parcheze, stând la distanţă. Face piaţa? Singură, fără Alina?

Îmi vine o idee în minte,aşa că îi trimit un mesaj pe numărul de telefon pe care i l-am luat pe furiş din telefonul bunicii mele.Vreau să o testez puţin, să-i observ reacţia pe care o are atunci când vede de la cine e mesajul.

,,Bună! Poţi să vorbeşti? Robert"

Iese din maşină şi ia un coş din apropiere. Arată al naibii de bine imbrăcată aşa sport! Cred că îi bipuie telefonul pentru că şi-l scoate din gentuţa micuţă. Se uită câteva clipe şi nu are nici o reacţie, apoi îl bagă în geantă la loc fără să-mi răspundă, întărâtându-mă mai mult.
Îi trimit din nou acelaşi mesaj şi o văd oprindu-se chiar înainte de intrare şi butonându-mi un răspuns.