PREJUDECĂŢI (II)

Cap.47

Robert

Ies din duș și îmi arunc o privire pe spatele care mă ustură îngrozitor. Urmele unghilor iubitei mele sunt pe umerii mei și după cât de vizibile sunt se pare că o să le port pentru multă vreme. Rămân câteva clipe și-mi privesc chipul în oglinda imensă din baie, un zâmbet e întipărit pe buzele mele. Sunt fericit.

La naiba, chiar sunt fericit!

Am așteptat foarte mult această zi, dar cu toate că de fel nu sunt pesimist mi-a fost puțin teamă să nu apară vreo surpriză neplăcută care să ducă la amânarea acestui eveniment. Mă cunosc și sunt sigur că aș fi făcut orice să fie până la urmă a mea, orice s-ar fi întâmplat. Dar Dumnezeu ne iubește și totul a fost foarte bine, atât evenimentele de pe timpul zilei în care a trebuit să ne cărăm dintr-o parte în alta cu toată lumea după noi, cât și la petrecerea oferită cu mult drag de bunicii ei. Drag pentru ea, in niciun caz față de mine, încă nu-mi dau seama ce ar prefera Fidai, să-mi taie boașele sau să mă strângă de gât cu propriile lui mâini. Privirea lui e criminală atunci când o întâlnesc. Știu că a fost de acord cu această nuntă doar pentru Roland și pentru singura nepoată pe care o are, altfel n-ar fi făcut așa ceva în veci.

Cred că n-o să avem o relație prea apropiată și probabil nu voi fi prea bine primit în curtea lui, dar o va face din același motiv pentru care a acceptat si nunta. Iar eu o să trec peste atitudinea lui ostilă tot de dragul ei, pentru ea aș face orice.

Știu că m-am grăbit și nici n-am mai așteptat ultima parte a nunții, nici măcar nu ne-am luat rămas bun de la mai mulți invitați, dar n-am mai rezistat să stau departe de ea. Am urmărit-o toată ziua și noaptea ca un vultur, pregătit de atac în momentul când era prea apropiată de vreun posibil rival. Mă înnebunește, o vreau doar pentru mine. Și am avut-o! A fost perfectă. Am simțit-o tremurând ușor, un amestec de jenă cu panică, gândindu-se probabil la ce ar trebui să facă. Mi-a plăcut asta la nebunie, să fiu eu primul care o învață și o îndrumă spre ceva ce o să ne completeze mereu fericirea. După primul sărut s-a lăsat în voia mea, relaxându-se încet încet, având încredere în vorbele mele, dar ca un nesimțit ce sunt nu m-am ținut de cuvânt.

La naiba!

Mă îndepărtez de oglinda a cărei reflexie mă chinuie acum. Zâmbetul mi-a dispărut și au apărut iar părerile de rău. Intru în cameră și o găsesc adormită, întoarsă pe o parte astfel încât din pilota cu care este acoperită să-i iasă la vedere un sân.

Stai cuminte, băiete! A fost mult prea mult pentru prima dată! mă cert singur.

Mă bag lângă ea și ca de obicei cum mă simte bombăne ceva neinteligibil și se împinge în mine cu fundul, mulându-mă astfel de spatele ei și iar trebuie să mă cert singur pentru vibrația pe care o simt în locul meu ferit mereu de razele soarelui.

Sunt un animal! I-am promis că voi fi bând, dar fierbințeala ei m-a făcut să-mi pierd controlul. Am reușit doar prima dată să mă țin de cuvânt, dar asta doar pentru că am fost ca un puștan virgin, ca un iepure și mi-am dat drumul după două, trei mișcări încât am șocat-o mai tare decât era. Ce s-o fi gândit, că a așteptat atâția ani doar pentru asta?

Dar, după un duș rapid după ea, am intrat în cameră și am găsit-o în pat rușinată, învelită până la ochi și al naibii să fiu dacă am mai rezistat cu toate că îmi propusesem s-o iau ușor. Am sărit în pat și am iubit-o ca un nebun, fără să-i las vreun loc din tot corpul sa nu fie alintat, mângâiat, sărutat și iubit. Ne-am dat drumul la unison și de acolo mi se trag și zgârâiturile de pe spate, de la pierderea controlului meu. Când a plecat la baie, am luat cearceaful de pe pat, m-am îmbrăcat rapid cu gândul de a scăpa și de stresul ăsta. Pentru mine n-are nici o importanță acest lucru, e suficient că știu cum a fost și mi se pare firesc ca doar eu să cunosc asta, dar știu că are o mare însemnătate atât pentru ea cât și pentru familia ei.Am coborât și prima de care am dat a fost Zina care se holba la mine, pe jumătate zâmbind.