PREJUDECĂŢI (II)

Cap.44

Robert

Of! Să treacă naiba și ziua de azi! 

-Robert! Ești gata? o aud pe mama strigându-mă pentru a mia oara pe ziua de azi, scoțându-mă iar din minți.

În gura mă-sii de zi!

 De când am ajuns la sat sunt băgat în priză, Robert aici, Robert acolo și tot așa. Mă ia mama cu tot felul de treburi și când termină cu mine mă lasa, dar apare tata care ma ia de odihnit și tot așa. E abia ora trei și sunt frânt.

Acum trebuie să ducem două mese la Fidai acasă și dacă nu mi-ar fi atât de dor de ea aș spune pas. Dar sunt sigur că este acolo și n-am mai văzut-o si nici auzit-o de aseară când a plecat cu Roland în timp ce eu mi-am mai petrecut vreo două ore la sediu, bombanind nervos ca nu sunt cu ea.

Mă urc în mașină și gândul îmi zboară la ziua de mâine când în sfârșit va fi a mea.

-Te gândești la ea, nu? mă distrage Dan aflat în dreapta mea.

-Ce? mă uit spre el încercând să-mi dau seama ce vrea.

-Ai aceași față ca a tatei!

-Ce dracu vrei, că nu înțeleg! mă răstesc la el supărat că vorbește în dodii.

-Ai o față de taur în călduri și razi de unul singur ca un prost, abia așteptand să-ți vezi perechea,  începe să râdă în hohote.

-Nesimțitule! Taică-tu are față de taur? primește una după cap de la mama care e pe bancheta din spate.

-Auuu! Păi, cam așa arată când se ține după tine!La fel ca ăsta când o vede pe Ronna! îi răspunde și o aud pe mama bolborosind ceva, dar nu mai sunt atent la ei. 

N-am chef să-i dau vreun răspuns, are dreptate chiar mă uit ca un taur la ea.Sunt îndrăgostit lulea și parcă orele trec atât de greu, făcându-mi în ciudă ca și cum ar fi un test de răbdare.

Opresc în fața casei bunicului ei de unde se aude muzică destul de tare, iar în curte e multă harmalaie chiar dacă sunt doar membrii familiei. Unii așează mese prin cortul imens din spatele casei, alții eliberează curtea de lucrurile inutile, doi copilandri mătură, iar câteva femei leagă tot felul de ornamente pe la casă. M-am uitat peste tot, de jur imprejur, dar n-am văzut-o. 

N-o fi acasă?

Duc cu Dan mesele în spate și profit că mama e ocupată cu Alina și fără să mai mă uit în urma mea intru în casă nerăbdător. La dracu, fie ce-o fi! Ce să justific dacă dau nas în nas cu Roland sau mai rău, cu Fidai?

Îmi fac fel de fel de scenarii pe drumul spre camera Ronnei și mă bucur când ajung la ușa ei fără să mă întâlnesc cu cineva. Deschid usa fără să mai bat și o găsesc căutând ceva în dulap, e aproape toată băgată în el și nu dă nici o importanță la faptul că a intrat cineva. E sigură că e vreun membru al familiei, probabil maică-sa sau bunică-sa.

Mă apropii și mă postez în spatele ei, studiând-o atent. Chiar dacă este îmbrăcată în hainele ei țigănești, cu fusta ei creață, roșie, înflorată și cămașa largă din același material are același efect asupra mea, de parca ar avea haine super sexy. Inima mi-a luat-o razna, bate ca o nebună, iar mainile încep să mă mănânce și nici nu mai rezist fără să o ating.

Ești varză! mă cert în gând de lipsa controlului în fața ei.

Întind mâinile, îi cuprind direct sânii și mă lipesc de ea. Se sperie și scoate o mic țipăt, dar se oprește imediat, recunocându-mă. Se lasă mai mult pe spate, cu capul într-o parte, lăsându-mi drum liber spre gâtul ei. Îi trec limba de la clavicula spre mandibulă și o simt cum se înfioară, arcuindu-și spatele, împingându-și mai mult sânii în palmele mele care sunt făcute parcă special să-i curpindă perfect.