PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 26

Ronna

Mă uit iar în oglindă şi-l văd cu ochii închişi cum mârâie la groapa prin care am trecut mai devreme.Îl doare capul foarte tare şi nu i-a venit să creadă că bunicii mei n-au pastile de cap şi că e nevoit să meargă aşa până în oraş.Se mai lasă spre mama cu intenţia de a-şi sprijini capul şi speră ca aceasta să-l ajute,dar  e prea nervoasă şi supărată pe el şi îl pedepseşte în modul ei specific, ţinându-l la distanţă. Ştie că a călcat pe bec,a lăsat-o să fie îngrijorată ore în şir în care el s-a cinstit la bar, iar când aştepta să ne spună ce s-a hotărât, el era prea terminat şi a adormit. Am aflat de la bunici că au de plătit mulţi bani familiei Auricăi, optzeci de mii de euro şi niste aur.S-au înţeles şi pentru nunta care trebuie făcută cât mai repede, aşa că vor avea multe cheltuieli.

-Ronna,e a zecea groapă pe care o iei în zece kilometri! bombăne nervos.

O aud şi pe mama cum pufăie zgomotos, special pentru a-i arăta că nu e de acord cu el şi că ar fi mai bine să tacă.Rami se uită la mine şi îşi ridică umerii, în semn că n-are ce să le facă. Mi-e somn şi mă simt obosită, dar dacă nu plecam la ora asta, eu şi mama vom întârzia la serviciu. Tata probabil îşi va lua liber aşa că îşi permitea să mai stea,dar nu avea cine să-l aducă acasă pentru că pe Robert l-au oprit ai lui să-i ajute să repare un hambar. Dacă tot este liber câteva zile n-a putut să-i refuze şi azi noapte m-am trezit iar cu câteva pietre în geam.N-am putut să ies din casă pentru că bunicul Fidai n-avea somn şi se fâţâia pe la parter,aşa că ne-am şoptit câte ceva la geam.

Mă schimb rapid şi merg la serviciu şi aşa fac în următoarele trei zile,revenind la rutina mea.Mi-e foarte greu fără el, mi-e dor de ochii lui şi abia aşteptam să vină seara să mă sune şi să-i aud vocea.Cred că o să ne omoare Dana când îi va veni factura pentru telefonul fix! Am vorbit ore şi foarte târziu ne spuneam noapte bună.

Tata a reuşit s-o îmbuneze pe mama şi şi-au petrecut serile pe canapeaua din living,făcându-şi planuri şi calcule pentru a o scoate la capăt cu tâmpenia făcută de fiul lor.Sunt foarte mulţi bani de dat şi sunt destul de afectaţi de problema asta,dar se susţin unul pe celălalt ca de obicei. Zilele astea m-am mai întâlnit  cu Andrei la prânz,am mâncat singuri pentru că Ioana este plecată la părinţii ei,într-un sat din apropiere de Târgovişte.

-Nu mai este la fel,nu? l-am auzit, spunându-mi melancolic.

-La ce te referi?

-Înainte eram mai tot timpul împreună şi nu ne plictiseam,dar acum parcă nu mai este la fel...

-Pentru că înainte îmi povesteai toate tâmpeniile pe care le făceai cu toate tipele pe care le agăţai, dar acum ai devenit cam... casnic! încep să râd.

-Aşa e,nu?Nici mie nu-mi vine să cred cât de mult m-am schimbat!Dar al naibii să fiu dacă îmi vine să ies cu alta sau măcar să mă uit!Nu ştiu ce e cu mine.

-Te-ai îndrăgostit!

-Da,cred că da. Şi acum îmi dau seama ce greu îmi este fără ea,săptămâna asta am turbat!

Dumnezeule,nu-mi vine să cred cum a ajuns!Lui care nu-i păsa cu cine iese şi cum arată atâta timp cât i-o trăgea,acum e fidel.

-Şi eu la fel, am recunoscut tristă.

-Apropo,a scapat viu de la întâlnirea cu taică-tu?

-Da şi a mai venit şi beat....

-Ce?Nu-mi vine să cred că a făcut asta!Trebuie să recunosc că are tupeu...

-Şi multă prostie! am început să râd,dar m-am întristat iar cu gândul la iubitul meu zăpăcit.

Adevărul e că suntem foarte schimbaţi  de când au intrat cei doi în viaţa noastră.Simţim cum ne lipseşte ceva atunci când nu sunt lângă noi.Avem niste fete posace si suntem nesuferiti.