PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 23

Robert

Intru în cafe-barul arhiplin şi găsesc prin minune un loc la bar. Sunt plin de nervi şi atâta timp cât mai am un dram de judecată am ales să vin în acest loc,fiind al unui fost coleg care s-a pensionat, iar aici sunt mulţi poliţişti care şi-au terminat programul şi vor să bea liniştiţi ceva, fără a sta cu teamă că vor fi filmaţi, iar a doua zi daţi la ştirile locale.

-Ce bei,băiete?Nu te-am mai văzut de mult pe aici! apare patronul care face şi pe barmanul, un bărbat destul de solid.

-O bere...deocamdată!

Nici nu pot să zâmbesc,am impresia că faţa mea e înghetată aşa încruntată şi dacă aş forţa-o s-ar sparge.

-Ok, îmi spune măsurându-mă puţin şi după ce-mi aduce comanda pleacă lăsându-mă singur în durerea mea.

Mă uit de jur împrejur şi văd multe feţe cunoscute, dar nu sunt deloc o companie plăcută, ba chiar sunt cam periculoasă, nici eu nu ştiu ce zace acum în interiorul meu.

Nu-mi dispare deloc din cap imaginea ei, atât de sexy şi zâmbitoare când i-a deschis uşa. N-am mai suportat să stau acolo ascuns şi s-o observ cum mirosea încântată florile,a fost prea dureros pentru mine să o urmăresc liniştit în timp ce ea era în faţa altui bărbat.

-Oooo! Ce-i cu tine aici?Ai mai ieşit şi tu în lumea reală?

Îi recunosc vocea şi sunt sigur că e ea, fiind localul unde veneam mai mereu să bem ceva în calitate de colegi, apoi ne retrăgeam în intimitatea noastră şi deveneam altceva. Îmi întorc doar capul spre celălalt scaun din dreapta,unde se aşează cu greu, fiind mult mai înalt.

-Ai nervi?Aha, am înţeles! S-a spart globul în care eraţi doar voi amândoi? S-a rupt lanţul de iubire? începe să râdă şi de abia acum îmi dau seama ce râs fals are.

Refuz să-i vorbesc sau să-i mai adresez vreun gest sau vreo privire. N-am chef să vorbesc cu nimeni,dar cu ea?

-Hai, Robert, vorbeşte cu mine! Dacă te descarci,te vei simţi mai bine! îmi spune după câteva minute în care doar beau şi mă privesc în oglinda din spatele rafturilor care îmi reflectă faţa jalnică pe care o am.

Am pierdut-o!Nu pot lupta pentru ea cu unul care îndeplineşte toate condiţiile de care ar avea nevoie o femeie ca ea.

Nu mai ştiu exact câte beri am băut, numărătoarea mea oprindu-se la şapte. Nici n-am mai băgat în seamă că localul este mai liber şi liniştit acum,am stat doar cufundat în gândurile mele care simt cum mă otrăvesc puţin câte puţin,ca picăturile care curg prin perfuzie.

Mă ridic cu greu şi mă îndrept spre toaletă.

La naiba,abia pot să mai merg drept, iar alcoolul parcă l-am agitat datorită mişcării şi mi s-a dus direct în cap, distorsionând imaginile din faţa mea.

Mă opresc după ce-mi fac nevoile în faţa chiuvetei şi mă spăl pe faţă, dar nu e suficient şi-mi bag capul sub jetul rece. Mai stau puţin şi parcă încep să-mi revin.

Uşa se deschide şi apare Magda cu o figură serioasă.

Ce naiba mă urmăreşte şi asta?N-are treabă pe acasă?

Cred că are copilul iar la maică-sa şi a ieşit să se distreze puţin, căutându-şi un partener dispus. Ori n-a avut o altă ofertă mai bună,ori i-a fost jenă de mine, ori naiba ştie ce a fost în capul ei de a stat câteva ore la bar, lângă mine fără să vorbim.

-Ce dracu cauţi aici?Ai uitat drumul spre toaleta femeilor sau ţi-ai schimbat sexul şi eu nu ştiu?

-Mi-am făcut griji,am crezut că ai păţit ceva...eşti aici de jumătate de oră.