PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 18

Robert

E atât de frumoasă! Mi-a lipsit atât de mult! Am câteva nopţi nedormite, am fost mai mereu chemat noaptea să fac constatări şi să iau declaraţii, fiind de serviciu, dar într-un fel m-am bucurat, oricum mă învârteam prin pat şi nu dormeam. Dacă înainte mergeam de două ori pe săptămână la sală, acum am fost în fiecare zi şi plecam de acolo abia mai mergând, dar tot n-am uitat de ea decât pe moment.

Le-am tras pe mama şi pe bunica de limbă toată  săptămâna depre ea şi mi-am astâmpărat dorul aşteptând-o în faţa primăriei într-o dimineaţă. Când am zărit-o coborând din maşină, abia m-am oprit să nu merg la ea, m-am mulţumit doar să stâng de volan cu putere până a intrat în clădire.

Acum e îmbrăcată din cap până în picioare cu nişte haine largi, părul îl are în codiţe cu funde roşii şi bănuţi. Ce diferită este faţă de la oraş! Parcă ar fi trei persoane într-una! E la fel de frumoasă  cu ţinutele ei serioase cu care merge la serviciu, cu hainele ei ţigăneşti cu care stă la ţară, dar mai ales  cu ţinutele sexy cu care se îmbracă în club!

O iubesc, Doamne! La nebunie!

Nu spune nimic, doar mă priveşte cu ochii ei căprui în care simt că mă pierd, iar buzele ei...ah, buzele alea care mi-au lipsit atât de mult.

-Mi-ai scris că vrei să vorbim...

La dracu! Nu-mi pot lua ochii de la gura ei!

-Ăăă...vroiam să te întreb de ce ai venit! 

-Ştii prea bine de ce! Nu se mai poate aşa Ronna! Îţi jur că nu am mai fost cu nici o femeie de când sunt cu tine! Nu mă interesează niciuna şi n-am nevoie de o femeie cu mai multă experienţă ca să fiu fericit. Tu mă faci să simt ceva ce n-am mai simţit până acum...de fapt, mint! Am mai simţit ceva asemănător cu mulţi ani în urmă, dar tot pentru tine! îi spun serios.

Trebuie s-o fac să înţeleagă că nu pot trăi fără ea. Săptămâna asta a fost un calvar şi nu mai vreau să se mai repete!

-La naiba, Ronna! Te iubesc! Ţi-am spus si înainte că te iubesc şi sunt sigur că ai observat că sunt nebun după tine! Nu dorm, nu mananc şi nici la munca nu sunt bun de nimic, de când m-ai expediat! Ce vrei să-ţi mai spun ca să te conving că tu eşti tot ce am eu nevoie! continui destul de nervos.

Continuă să mă privească serioasă, fără să spună ceva, singurul lucru care s-a schimbat este roşeaţa din obrajii ei.

-Iubito, mă crezi, nu? N-am mai fost cu nimeni de când te-ai aruncat în faţa masi...

Îşi întinde deodată braţele şi mă apucă după gât trăgându-mă spre ea până îşi lipeşte buzele  fierbinţi de ale mele şi începe să mă sărute, limbile împletindu-se. Mă ţine aproape de ea şi-mi plimb mâinile pe sub bluza ei largă, mângâind-o pe spatele gol, apoi pe coaste şi chiar sub sânii ei plini. Îmi bag mâinile sub sutienul ei şi îi cântăresc în palme, strângându-i usor. E iubita mea! E femeia mea! E cea mai de preţ comoară a mea! E singura femeie care mă face să simt aşa ceva!

Ne oprim cu greu şi îi zăresc zâmbetul strălucitor şi plin de entuziasm, ceea ce-mi dă curaj.

-Ronna, nu mai rezist aşa! Vreau să fii a mea ! Vreau să ne...

-Ronna!Ronnaaa! o auzim pe mama strigând-o cât o ţin plămânii la colţul casei.

Nu are cum să ne vadă, dar îmi strică iar momentul şi mă umplu de nervi.

-Trebuie să-i răspund! îmi şopteşte.

-Ba nu! Mama mă-sii! E a treia oară când încerc să-ţi spun cât de mult te iubesc şi că-mi doresc foarte mult să te căsătoreşti cu mine şi nu reuşesc! De fiecare dată am fost întrerupt, o dată de tine, o dată de tâmpitul ăla de Andrei, iar acum de maică-mea! nu mă mai pot controla şi îi urlu în faţă.