PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 27

Ronna

Opresc maşina pe o străduţă lăturalnică unde ştiu sigur că nu mă va observa nimeni cunoscut şi nu m-ar deranja. Sufăr. Sufăr şi nici nu ştiu cui să mă plâng sau cum să fac să-mi treacă durerea asta din suflet. Parcă am fi blestemaţi, de câte ori ne simţim bine şi fericiţi apare câte ceva care ne strică bunul mers al lucrurilor. Sunt sigură de iubirea lui, dar cum aş putea să trec peste un fapt atât de grav. Realitatea este că şi-a trăit viaţa ca orice tânăr de vârsta lui, trăgându-i-o oricui era disponibilă şi chiar dacă mi se pare firesc, mă râcâie pe suflet. Eu mereu l-am iubit şi l-am aşteptat în timp ce el îşi făcea de cap cu toate pupezele, pe unele le cunosc, dar de altele habar n-am şi doare Doamne,...ah, doare atât de tare!

De ce trebuie să apară trecutul lui între noi? De ce femeile astea insistă să-l caute? Cred că şi ele simt acelaşi lucru ca şi mine, îl iubesc pur şi simplu şi acest lucru mă face să fierb de nervi. Gelozia asta mă termină!De ce nu înţeleg că el nu le mai vrea, că este acum cu altcineva şi ca ar fi timpul să meargă mai departe, să-şi vadă de viaţa lor?

Simplu , Ronna! Ştii şi tu răspunsul, chiar dacă nu vrei să-l recunoşti...,Robert e un bărbat bun. E serios, isteţ şi arată al naibii de bine!

Şi acum ce e de făcut? Aşa voi păţi mereu, mă voi lupta cu alte femei pentru el?

Îmi şterg lacrimile şi plec spre casă unde dau  de  bunica Zina surprinsă de apariţia mea atât de devreme şi mai ales atât de supărată. Nu pot s-o păcălesc, mă cunoaşte prea bine, aşa că imediat apare în camera mea şi mă priveşte atentă, aşteptând explicaţii.Îi povestesc pe scurt, stând cu capul în poala, în timp ce  se joacă în părul meu, aşa cum făcea mereu când eram mai mică şi vroia să-i povestesc despre jocurile mele.

-Aşa sunt bărbaţii, Ronna!Ei cred că au dreptul să umble cu altele, iar noi nu! 

-Dar de ce? ma plang eu.

-Fetita mea, nu ştiu de ce, dar aşa gândesc ei. Ei ar vrea să fie şi cu noi şi cu altele,...dacă s-ar putea. Dar să ştii de la mine că băiatul ăsta te iubeşte, am văzut cum se uită după tine.

Mă face să zâmbesc. Îmi confirmă ceea ce simt, ştiu că mă iubeşte, dar femeile astea din trecutul lui o să ne facă mult timp probleme.

-Bunicul te-a înşelat?

-Ce? Nu, la noi a fost altceva. Noi ne-am căsătorit de mici, dar mă supăram pe el mereu când îl vedeam că se mai uită după vreuna, mai ales după picioarele la vreo româncă, începe  să râdă şi mă molipseşte şi pe mine.

Mi-i imaginez pe amândoi şi o ceartă de-a lor furtunoasă din cauza geloziei.

-L-ai văzut pe taică-tu cum o urmăreşte pe maică-ta peste tot? Aşa o să facă şi drăguţul ăsta cu tine! spune serioasă.

Nu mai spun nimic, mă las răsfăţată de ea. Aşa stau şi ziua de duminică, în braţele ei până plec acasă.Bunicul m-a privit curios tot timpul şi a tot întrebat ce am, dar dacă ar ştii de ce sufăr cred că mi-ar sparge timpanele cu urletele lui. Sau poate l-ar suna direct pe tata să-l certe iar de ce nu m-a măritat cu un ţigan de-al nostru până acum.

Acasă mi-am reluat locul de suferinţă în braţele mamei şi rutina serviciu-casă.

-Important e ceea ce face de când este cu tine, Ronna, nu ce-a făcut înainte de a fi cu tine!Te înţeleg şi ştiu că te doare, aşa sufeream şi eu din cauza fufurufelor lui taică-tu!

-Ce? Tata a avut amante? 

-Nu, draga mea, e tot timpul după fundul meu...când să se ducă la altele?Şi o femeie simte când ceva nu-i în regulă, iar bărbatul ei calcă strâmb! Vorbeam de cele cu care a fost înaintea mea, începe să-mi spună şi mă face chiar curioasă.