Cap. 42

6.9K 486 55
                                    


Ronna

Nu-mi vine să cred ce mi s-a întâmplat! Dacă nu apărea la timp Robert cine știe ce avea de gând obsedatul ăla să-mi facă! Nu mi s-a mai întâmplat niciodată să fiu atacată sau abordată într-un mod mai brutal, întotdeauna mi-am văzut de treaba mea, iar ai mei oricum au stat cu ochii pe mine tot timpul.

-Nu mai plânge, iubito! îl aud spunându-mi cu blândețe, încercând să mă liniștească.

Mă apucă de mână și mă strânge ușor în timp ce conduce spre secția de poliție la care lucrează. 

-Dacă nu veneai..., dacă nu veneai ...la timp? încerc să-i spun ce mă frământă în momentul acesta, dar daca abia mă pot gândi la așa ceva, cum să pronunț?

-Ronna, dar am venit la timp, nu? Te rog, nu te mai gândi! L-am prins și îți promit că n-o să mai scape mult timp de acum încolo!

-Dar nu înțeleg ce vroia de la mine? Am impresia că are legătură cu părinții mei, în principal cu mama...dar... de ce? Cine e el și de unde o știe?

-Nu știu, dar vom afla în curând!

-Cum de ai venit după mine? 

Dumnezeule, dacă nu venea?

-Te-am urmărit! 

Ce?

Îmi întorc capul imediat spre el. N-am auzit bine? Chiar a zis că m-a urmărit? De ce?

-În ultimele zile te-am așteptat în fiecare după amiază și te-am urmărit până ajungeai acasă, îmi spune calm și-mi aruncă o privire cercetătoare.

Am încremenit. Doar rotițele din capul meu mi se învârt cu repeziciune încercând să disece informațiile pe care tocmai le-am primit. Așteaptă liniștit, îmi dă timpul necesar de gândire și analizare.

-De ce? spun până la urmă.

Chiar nu-mi dau seama de ce a făcut așa ceva. Oare așa va face mereu, e atât de gelos și posesiv încât nu are deloc încredere în mine?

- Știi că  mi s-a părut că suntem urmăriți, iar după ce mi-ai spus că ai fost șicanată de câteva ori în trafic, nu știu... instinctul meu de polițist sau poate altceva,... chiar nu știu...., dar am început să te aștept seară de seară. Iar dimineața..., te-a urmărit tatăl tău!

-Ce? Tata știe de asta? Și mie de ce mama dracului nu mi-a spus nimeni nimic? încep să urlu la el.

De la disperare și șoc, am trecut la o stare super nervoasă. Tocmai am fost atacată de un cretin, acum aflu că iubitul și propriul meu tată se așteptau la așa ceva, ba mai mult m-au urmărit tot timpul. 

Ce dracu, mi-au invadat intimitatea!

-Și ce-ai fi vrut să-ți zic? Ronna, știi, eu cred că ești urmărită de un pervers! Ce mi-ai fi răspuns? încearcă să mă facă să gândesc logic.

La naiba, chiar are dreptate! Dacă mi-ar fi spus așa ceva cred că aș fi început să râd și l-aș fi crezut nebun și gelos. Și de ce naiba mă supăr acum? Dacă nu ar fi făcut-o, acum poate eram bătută și violată!

Nu mai spun nimic, continui să mă gândesc și să-mi amintesc dacă l-am mai întâlnit vreodată pe bărbatul care m-a atacat. Mi-a spus că m-a văzut în sat și că semăn foarte bine cu mama, pe care o urăște cel mai mult. Dar de ce? Nu cred să fie un fost iubit. Din povestirile alor mei ea a venit din oraș să lucreze acolo. Din primele zile l-a cunoscut pe tata și nu cred că a mai ieșit cu altcineva între timp, la cât de obsedat e el de ea, sigur n-ar fi lăsat pe nimeni să se apropie prea mult. Și știu sigur că mama a fost virgină, deci cine naiba e ăsta și ce legătură are cu ei, cu noi?

PREJUDECĂŢI (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum