PREJUDECĂŢI (II)

Cap. 8

Robert

-Ce zici, dragul meu, îţi vin? o aud pe mama şi întorc capul în căutarea ei.

Dumnezeule! Spune-mi ca visez!

Nu-mi vine să cred că tocmai studiază o pereche de boxeri, uitându-se la ei pe toate părţile, apoi îi ridică în sus şi mi-i arată, cu o sprânceană ridicată. Suntem într-un magazin mare şi chiar aglomerat, iar eu tocmai eram admirat de una din vânzătoare, care mi-a aruncat ocheade încă de când am intrat. Nu mă interesează persoana ei, dar la naiba sunt bărbat! Nu vreau să creadă că sunt vreun retardat care merge cu maica-sa să-şi cumpere chiloţi şi la vârsta aceasta!

Încerc să mă pierd printre haine, dar mama e foarte insistentă şi mă urmăreşte, strigând iar destul de tare dacă îmi vin si ma opresc vazand ca n-am nici o sansa sa scap pana nu-i raspund.

-Vreau să  iau pentru taică-tu câteva perechi, dar vreau să fiu sigură că nu-i sunt mici. Dacă sunt potriviţi pentru tine, sigur sunt şi pentru el, doar aveţi acceaşi constituție, continuă ea nestingherită şi o zăresc în depărtare pe admiratoarea mea că izbucneşte în râs.

-Mama, se uită toată lumea la noi! Vorbeşte mai încet şi lasă naiba boxerii ăia mai în jos, nu-i mai expune atâta de parcă le-ai face reclamă! mormăi lângă ea.

-Ah, chiar eşti fiul tatălui tău! Eşti un urâcios când mergem la cumpărături, dar acum trebuie să mă suporţi pentru că mi-ai promis că mă vei însoţi peste tot azi!

Pufăi uşor şi mă îndepărtez de ea, iar după două minute ies şi o aştept afară. Bineinţeles că mai întârzie, până se hotărăşte ce culoare şi ce model sa ia, mai vine şi mă întreabă de două ori.

Aşa îmi trebuie,dacă am avut fabuloasa idee de a chema-o de la ţară pe motiv că ar trebui să mai vină şi pe la oraş măcar o zi. Am apelat la sentimentele ei şi i-am spus că bunica ar vrea să mai fie vizitată şi de ea, că dacă tot va veni o voi însoţi la cumpărături şi dacă vrea la prietena ei Alina. Bineînţeles, că asta i-am spus-o subtil de vreo cinci ori, poate, poate se prinde ceva ceva.

Am apelat la asta pentru că nu ştiu cum naiba să ajung la Ronna care mă evită total. Nu-mi răspunde la telefon, iar seara şi-o petrece numai în casă, ştiu sigur, pentru că am ajuns ca un hărţuitor obsedat şi trec mai mereu pe strada ei, iar maşina rămâne în acelaşi loc până dimineaţă, când pleacă la serviciu.

Iese şi mama din magazin cu vreo două sacoşe. Pe una mi-o întinde.

-Ţi-am luat şi ţie câteva perechi! Sper să-i placă! îmi spune mergând alături de mine spre alt magazin.

-Cui?

-Fetei cu care umbli...şi nu-mi spune că n-ai pe nimeni pentru că nu te cred! o văd mustăcind.

-O să-i placă, răspund scurt şi gândul mi se duce iar la bruneta mea, care se ascunde de mine.

-Când o să-mi prezinţi şi mie o fată? Nu crezi că e timpul să cunoaştem şi noi pe cineva?

-În curând!

-Ce? se opreşte în mijlocul drumului şi se uită la mine.

-Păi, de ce te miri? Nu ziceai că vrei să o cunoşti?

-Ba...da, dar mă aşteptam să bombăni ceva şi să mă expediezi! O Dumnezeule, abia aştept! Când o aduci? Cum o cheamă? De unde e? E frumoasă? Unde lucrează? Cât....

-Mamă! Opreşte-te! ţip la ea, făcând-o să termine cu  şirul de întrebări.

Se uită la mine, dar aşteaptă să-i spun ceva, orice mic detaliu despre iubita mea. Nu i-am mai prezentat pe nimeni până acum cu toate că ştia că nu sunt singur. Tatei i-am mai scăpat câte ceva şi sunt sigur că i-a spus şi ei, de aceea, nu m-a presat prea mult până acum.