Lovitura dragostei-"Moştenirea" Volumul ||

Capitolul 5

   —Serios? O cafenea? Întrebă Regina când văzu că Richard opreşte la "Cafeneaua Bellei".
   —Da, ce are? întrebă Richard ieşind din maşină. Este sub nivelul Înălţimei Tale? o privi ironic, iar Regina îşi dădu ochii peste cap, ieşind afară.
   —Nu. Doar că, este ora unu. Acum bei cafea?
   —Cine a zis ceva de cafea? Îi zâmbi şi o prinse de braţ, târând-o spre intrare. Găsim ciocolată caldă şi, cel mai important, intrară în cafenea şi el o trânti pe bancheta primei mese libere, aşezându-se în faţa ei. Deschise menu-ul şi continuă. Avem clătite!
   Regina îşi frecă fundul care o durea de la impactul cu bancheta şi zise:
   —Clătitele se mănâncă dimineaţa.
   —Nu şi în lumea mea, râse el cercetând lista cu diferite tipuri de clătite. O domnişoară care purta uniforma locului veni spre ei cu un carneţel în mână. Bună, Clare.
   —Bună, Richard! zise fata. Ca de obicei?
   —Îhm, aprobă el. Tu ce vrei, Reggie?
   Regina îl privi cu ochii mijiţi, cu braţele încolăcite la piept. Amândoi o priveau, aşteptând să zică ceva. În ciuda faptului că se comporta urât, Reginei îi era foame. Un sentiment nou în ultimul timp. Luă foaia din mâna lui, o privi fără să citească gândindu-se că şi-ar fi dorit să facă asta cu el, dintotdeauna. Când putuse ea, fusese prea târziu.
   —Ce a luat şi el, vorbi ea cu fata.
   —Bine, doamnă, zise fata plecând. Regina oftă şi alese să privească pe fereastră. Se simţea îngrozitor! Se simţea ca şi cum născuse de douăzeci de minute, ca şi cum mama ei era lângă ea, graţie mirosului de clătite ce răzbătea prin încăpere, şi simţea că vrea să plângă pe umărul lui Richard. La dracu'! Îşi înghiţi lacrimile pentru că nu dorea să pornească o scenă.
   —E chiar atât de rău?
   —Poftim? întrebă ea, dar nu putu ascunde glasul tremurător pe care lacrimile il dădeau.
   —Regina, plângi? Ea nu spuse nimic, încercând să înghită nodul dureros din gât. Nu putea, aşa că lăsă lacrimile să îi curgă pe obraji. Oh, nu. Nu aici.., se rugă ea de Domnul, dar nu îşi mai putea controla lacrimile. Regina... Spuse el şi îşi aşeză mâna peste a ei.  Simţindu-l aproape de ea, Regina îşi lăsă capul să cadă între umeri, faţa fiindu-i acoperită de buclele roşiatice. Şi işi ridică palma, prinzându-i palma într-a sa, aşezându-şi şi cealaltă mână peste a lui. El făcu la fel, simţind şi el un nod în gât. Reggie, scumpo... ea îşi lăsă capul peste pumnii lor, şi plânse. Pentru mama ei, moartă de câţiva ani, graţie tumorii. Nu o preţuise niciodată atât cât ar fi trebuit, certându-se mereu cu ea, ţipând şi jignind-o prin propriul comportament. Şi-ar fi dorit să fie acum alături de ea, şi să îi spună acum ceva ce ar fi caracterizat-o "Hai că, dacă nu termini cu prostiile, te bat!". De n-ar fi murit... Singurele cuvinte pe care i le spusese, ultima dată, fuseseră "Las' mamă. Să trăim şi vom vedea...". Dar ea nu mai apucase să trăiască. Fusese atât de tare, până şi la înmormântarea ei, dar acum, cu amintirea desertului ei preferat umpându-i nările, nu putea să nu se abţină. O iubise, aşa cum fusese ea, posesivă şi sufocantă. Dar ea, ca şi restul, o părăsise când avea cea mai mare nevoie.
   Şi mai era şi sentimentul naşterii, sensibilizând-o. Poate că imaginaţia ei o dusese spre cel mai urât moment care i s-ar putea întâmpla. Să fie gravidă şi să piardă copilul. Dorinţa ei de a fi iubită, de a avea un copil pe care să îl privească cum creşte alături de un soţ iubitor şi înţelegător era o fantasmă. Nimeni nu o iubea, iar ea nu putea să aibă copii. Oh, Richard... Vroia să îl sărute şi să stea în braţele sale.
   —Richard...
   —Şşşşt... Îi şopti el. Descarcă-te.
   —Nu...nu... Richard... Ea îşi trase nasul şi îşi ridică capul. Offf...
   El îi oferi un pachet cu şerveţele, iar după ce îşi suflă nasul, şi după ce îşi şterse chipul de lacrimi, oftă.
   —Iartă-mă... Nu este locul şi nici momentul potrivit...
   —Nu-ţi face griji. Îi voi spune lui Clare să ne pună totul la pachet, şi vom pleca.
   Se ridică de la masă şi se duse spre tejghea. După câteva minute el reveni. Îşi aşeză mâna pe braţul ei, şi o ajută să se ridice. O ajută să iasă, şi se urcară în maşină, sub privirile oamenilor. Ea îşi puse centura şi îşi trecu mâinile peste chip.
   —Iartă-mă...
   —Nu este nimic. Spune-mi, ce s-a întâmplat?
   —Mi-am... amintit de mama mea. Obişnuia să-mi facă mereu clătite... Nu mai continuă, completând informaţia cu problemele inimii şi ale trupului.
   —Off, spuse el şi se aplecă spre ea, îmbrăţişând-o. Regina îşi permise să se relaxeze, simţind căldura sufletului său. Cum de un bărbat care o abandonase fără a privi în urmă era acum atât de grijuliu cu ea, acum? Atingerea lui îi făcea atât de mult bine... Îi alina orice rană, îi încălzea sufletul şi trupul. Parfurmul aftershawe-ului său îi umplu nările, iar ea se agăţă de gâtul său. Este în regulă. Eşti mai bine acum?
   —Da... Oftă la pieptul său. Muult mai bine.
   Stătură aşa, câteva momente, până ce, deschizând ochii Regina observă că oamenii se uitau la ea. Se desprinse din braţele lui, simţind deja cum prin vene îi goneşte sânge fierbinte. Ochii lui trădau aceaşi dorinţă pe care trupul ei o resimţea. Brusc valul umed al dorinţei îi udă lenjeria, iar Regina oftă.
   —Mergem acasă?
   —Da, zise el şi porni maşina. Cred că este cazul să ajungem acasă, iar oricât şi-ar fi dorit cei doi să ţină ascunsă afecţiunea ce şi-o purtau, dorinţa de a se avea, fie şi pentru o noapte, şi de a se pierde în valurile periculoase ale iubirii fizice şi spirituale, nu reuşiseră. Regina fusese slabă. Plânsese în faţa lui, împărtăşindu-i pentru prima dată în nouă ani o treime a durerii ei. Richard fusese slab. Nu se pututse abţine din a o consola, şi din apropiere, pentru că mereu dorise să o ţină în braţele sale. Pentru că el, o iubea.
***
   Totul era aşa cum îl lăsaseră, acasă la Regina. După ce parcă maşina în garaj unde se afla şi maşina Reginei, Richard şi ea intrară în casă. Stânjeneala pe care Regina o simţea, o făcu să se bâlbâie când se scuză, urcând în dormitorul ei. Închise uşa în urma ei şi oftă. Ce fusese în mintea ei? Probabil că el spunea că ea exagerează din nou, aşa cum obişnuia să spună mereu. Îţi sugerez să nu mai exagerezi atât. Cuvintele lui o răniseră atunci, şi asta pentru că sentimentele ei erau reale. Pentru că era cu adevărat sensibilă, şi uşor de rănit, iar lui îi permisese să vadă asta. Nimănui altcuiva...
   Încrederea era vitală pentru Regina. Iar ea avusese încredere deplină în el. Se îndreptă spre şifonier, şi îşi scoase pijamale din acesta. Pantaloni largi, lungi şi o bluză comodă. Urma să plouă în seara aceasta, semn că toamna îşi intra în depline drepturi. Se dezbrăcă de hainele purtate, şi luă pijamalele. Le aşeză pe un umeraş, pe celelalte, şi le puse în şifonier. Arăta mai bine, acum, cu o coadă de cal, şi asta pentru că tunsoarea o avantaja. Trăsăturile feţei ei rotunde erau evidenţiate, forma acesteia fiind ascunsă de tunsoarea inegală. Mama ei nu o lăsase să se tundă, pentru că, spunea ea, tunsoarea în scări era pentru femei în toată firea. Aşadar, optsprezece ani, Regina nu căpătase altă tunsoare, ba chiar se alesese cu una rotundă, la cinci ani, care o făcuse să arate hidos, ca un balon. Îşi dezlegă părul, şi începu să şi-l împletească, pentru a nu se încurca în somn, iar când termină, auzi ciocănituri în uşă.
   Richard... Îşi muşcă buza de jos, conştientă de faptul că, graţie ospitalităţii ei va da cu ochii de el, inevitabil. Se duse la uşă, o deschise, iar un Richard jucăuş cu două pungi în mâini, îi zâmbi.
   —Credeai că scapi nemâncată, în seara asta? Nu, credeam că scap nefutută, se gândi Regina, dar se bucură în sinea ei, de faptul că nu avea să fie aşa. Sexualitatea de care dăduse dovadă de la vârste fragede, o făcuse să realizeze când, în ciuda înfăţişării pe care ea o considera dezagreabilă, era dorită de bărbaţi şi femei. Iar energia ce îl scăda pe Richard era cea care o încântase, adesea, care o făcea să se simtă femeie. Dorinţă. Putea să zică "nu". Dar el nu era orice bărbat, pe care ea îl refuzase jucăuş. Nu. El era Richard. Iar atingerea sa era tânjită de ea de foarte mult timp. Prea mult...
   Zâmbi, ascunzându-şi sentimentele sub masca unei curve, aşa cum zicea el că sunt femeile, şi zise:
   —Nici nu aveam de gând, zise ea, şi îl trase în dormitor. Îl invitase pe terenul ei.    Richard era acum în cuşca leoaicei. Numai că, două caractere aproape identice urmau să se împerecheze, spre deliciul amândurora. Mâncăm? Întreba ea şi se aşeză pe fotoliul de la măsuţa din colţ, unde ea obişnuia să lucreze. El zâmbi, dezvelindu-şi dinţii.
   —Chiar îmi este...foame. Aluzia, subtilă, îi dădu fiori. Îşi strânse mai tare picioarele, alinând dorul umed prin presare. El se aşeză, şi puse farfuriile întinse în faţa fiecăruia. Clare ne-a dat tot, pentru a aranja clătitele, inclusiv pe acestea. Puse în farfuria ei jumătate din acestea, şi începu a turna siropul de arţar, asezonând, pentru fiecare, cu siropul de ciocolată şi căpşunile. Gata. Luă tacâmurile şi tăie puţin din porţia sa. Putem mânca, acum.
   Ea făcu la fel, recunoscând că erau cu adevărat bune.
   —Hmm...mergi des la acel restaurant?
   —De când am venit aici, da. Nu sunt familiarizat cu locurile, dar am găsit cafeneaua şi m-am îndrăgostit de clătitele de acolo.
   —Super, spuse ea auzind cuvântul "dragoste". Şi eu de-abia am venit, dar am locuit când eram mai mică aici, şi mai ştiu câte ceva despre peisaj, zâmbi ea.
   —Asta e bine. Luă un şerveţel şi se şterse la gură, înghiţi şi continuă. În ceea ce priveşte scena de la cafenea... Regina se aştepta să îi spună că exagerase, şi să-i reamintească că acest gen de femeie nu este plăcut de bărbaţi, dar o surprinse când îşi aşeză o mână peste a ei, spunând...este în regulă.
   Asta o făcu să realizeze că nu fusese criticată, ci înţeleasă. Inima i se înmuie, brusc, fiori delicioşi prelingându-se în trupul ei. Aşa a fost şi înainte, Regina. La început... Până ce a conştientizat diferenţele dintre voi, şi te-a abandonat. Gândul fu ignorat, şi asta pentru că vroia sex. Fără obligaţii. Se ridică în picioare şi se aplecă peste masă spre gura lui. Richard nu se feri, primindu-i buzele moi, gustând siropul de arţar de pe acestea.
Ceea ce începu ca un sărut cast, doar buzele mişcându-se, obişnuindu-se cu textura asemănătoare, plinătatea buzelor ei moi ciocnindu-se de buzele lui, se transformă într-unul sălbatic. Limba lui fu cea care făcu primul pas, invadându-i gura, aşa cum îi invadase viaţa, acum nouă ani, sălbatic, trezind în ea o dorinţă puternică, de a fi dominată.
   Oftă în gura lui, şi îi răspunse la sărut. Ocoli masa în timp ce limbile lor îşi completau perfect mişcările, iar cel care trebui să se aplece acum fu Richard. Ea îşi trecu mâinile peste chipul său neras. Era de-a dreptul fascinată de mişcările lui, iar el putea spune acelaşi lucru.
   Fusese virgin până când se căsătorise, iar pe parcursul căsătoriei sale forţate el nu îşi înşelase soţia. Iar tot ceea ce el cunoscuse de când murise Maya nu se compara cu ceea ce gusta acum. Se culcase cu târfe, cu femei elegante şi cu văduve, dar nimic nu se compara cu dulceaţa emanată de gura ei, de atingerile ei excitante. Îşi trecu braţele lungi peste şoldurile ei, şi ajungând la fundul bombat, care îşi msi pierduse din voluptate în cei doi ani trecuţi, îi cuprinse fesele în palme. Ea scoase un sunet care semăna cu surpriza, şi se lipi mai mult de el.
   Dori să îşi dea jos bluza, dar el nu îi permise.
   —Nu am timp...îi explică el. Şi chiar nu avea. Simţea că îşi va pierde controlul, chiar dacă sexul cu mai multe femei îl făcuseră să ştie cum să prelungească dorinţa unei femei, amânându-şi ejacularea. Ea îl privi, şi tot ceea ce făcu fu să se ridice pe vârfuri şi să îl sărute din nou.
   —Atunci, fă-o... Şi trăgând uşor de elasticul pantalonilor, aceştia se prăbuşiră la picioarele ei. Nu purta lenjerie, iar asta îl excită şi mai mult. Putea să observe zona ei genitală, locul în care tânjea el să se afunde. Valuri fierbinţi îl făcură să o ridice, să o ajute să-şi încolăcească picioarele în jurul lui şi să o lipeasca de cel mai apropiat perete.    Richard...şopti ea, dar totul se topi când el îi sărută gâtul.
   Mirosul emanat de dorinţa ei îi aburise de-a binelea creierul.
   —Ţine-te de mine! Îi spuse el, iar ea se sprijini de umerii lui, cât timp el îşi desfăcu cureaua şi fermuarul pantalonilor. Îşi eliberă bărbăţia şi cuprinzându-şi-o în mână, împrăştie lichidul din vârf pe toată lungimea sa. Regina privea procesul încântată, muşchii vaginului ei începând deja a se contracta. Vârful penisului lui se ascunse între pliurile ei delicate şi ea trepidă simţindu-l atât de aproape în ea. Dar el se retrase şi privi dorinţa ei sidefie. Sper să fii suficient de lubrifiată, pentru că te vreau acum, şi nu mai am răbdare, zise el. Şi cu aceste cuvinte, se poziţionă la intrarea ei, şi împinse.
Încântarea ce o resimţi Regina, fu brusc înlocuită de durere. Iar sângele ce se revărsă din ea distruse extazul de pe chipul amândurora, ea ţipând, iar el înjurând puternic.

   Nu am mai fost prezentă de ceva timp, dar gata, sunt aici acum. Un capitol ciudat, prost realizat, dar trebuie să vorbim şi de asta, în plus sexul complică totul, iar de asta am nevoie, să complic lucrurile.
   Vi se pare ciudat acest capitol? Adică de la clătite sărim în pat? Eu sper că nu, şi sper că v-a plăcut. :)