Lovitura dragostei-"Moştenirea" Volumul ||

Capitolul 19

-De ce să nu se umble la turn? întrebă Regina, nervoasă, către Diana.
-Eu nu intru în turnul ăla, păpuşă, contraatacă Diana, aşezându-şi o mână în şold.
-Pentru asta eşti plătită! îşi strânse Regina pumnii.
-Iar tu pentru ce eşti plătită cu adevărat? Întrebarea fusese voit pusă în acel mod obraznic care o scoase -la propriu- pe Regina din minţi.
-Ce-ai spus? întrebăextrem de calmă.
-Sunt sigură că ai auzit ce am spus! Iar asta puse capac la tot. Se insiunuia că este o curvă, şi că pentru asta este plătită, iar ea nu îi va permite unei femei de doi bani să îi terfelească numele, în public. Şi, cu siguranţă că şi-ar fi înfipt mâna în părul femeii, dacă Christopher nu ar fi fost acolo. Văzând bătaia iminentă, Kit o apucă pe Regina de un cot, încercând să nu o rănească, şi o trase cât mai departe de Diana, îndeplinând aceaşi procedură şi cu domnişoara West.
-Haideţi să ne calmăm...zise el, fiind la mijloc. Pornirea unei scene este ultimul lucru pe care mi-l doresc, şi...
-Vei regreta, Diana! îi promise Reggie într-un acces de furie îngrozitor.
-Să te văd, curvo ce eşti! Ameninţarea fusese lansată, sub privirile oripilate ale muncitorilor, iar fiind conştientă de asta, Diana hotărî că era momentul oportun să îşi bată joc de ţărăncuţa din faţa sa. Da! Este o curvă! Nu aţi auzit ce zgomote veneau din cortul ei? Şi-o trage cu şeful, vă spun eu! Eu am muncit mai mult la dărăpănătura asta decât ea, şi totuşi are un salariu mai mare ca al meu. Păi...curvele trebuiesc plătite, la o adică!
-Şi, domnişoară, glasul cel veşnic calm al lui Ned se auzi din mulţime, făcând-o pe Regina să-l caute cu privirea, sunteţi geloasă că nu aţi fost dumneavoastră în locul Reginei?
Diana îl privi pe Edward cu gura deschisă, şi în cele din urmă, când reuşi să articuleze un cuvânt, în mulţimea de aplauze şi şuierături, tot ceea ce Diana reuşi a zice fu:
-Eu...
Oamenii izbucniră în râs, iar Diana plecă nervoasă. Kit oftă şi îndreptându-se spre Regina îi spuse:
-Îmi cer scuze pentru...
-Nu este nevoie! Regina îi zâmbi. Dumneavoastră sunteţi unul dintre cei mai buni oameni din acest loc, vă asigur.
-Vă mulţumesc, domnişoară! zâmbi Kit. Adevărul este că, Richard ar cam avea nevoie de acea jumătate, iar eu ştiu că a greşit şi...
-Nu încercaţi să-i băgaţi pile în faţa mea, vă rog. Bărbatul oftă, din nou, şi continuă:
-Turnul va fi reconstruit după cum vă doriţi, şi părăsi micuţa zonă, observându-l pe Edward, bănuind că poate fi o discuţie privată.
Regina oftă şi îşi lăsă capul în mâini. Edward se apropie de ea, zâmbind şi oferimdu-i un scaun, procurându-şi sieşi unul.
-Te-ai culcat cu el, aseară, aşa-i? Regina roşi puternic, şi îşi pronse mâinile între coapse. Nu răspunse la întrebarea lui, aşa că el, continuă: Ce ţi-am spus eu?
-Ştiu...
-Atunci? Fără sex, Regina! Dă-i o lecţie!
-A fost ultima dată...oftă ea.
-Nu va fi ultima dată, fii fără teamă, şi ai încredere în mine. Ştiu ce fac.
-Ştiu asta, Ned. Dar toate acele gânduri negre mă acaparează, din nou.
-Alungă-le, atunci! o îndemnă el. Am auzit că vor creşte puţin temperaturile, nu-ţi face griji. Iar până atunci, ce-ar fi să ieşim la patinoar?
-Spre ruşinea mea...nu ştiu să patinez, iar ăsta este ultimul lucru de care îmi arde mie, acum, se bosumflă femeia.
-Înveţi. Şi, "accidental" va fi şi Richard acolo, îi făcu cu ochiul. Să vezi ce bine va ieşi!
-Poate, zise ea jucându-se nervoasă cu mânecile gecii. Mă simt, în momentul ăsta, ca şi când aş fi născut...
Ned se înecă cu propria-i salivă.
-Poftim?!
-Nu am născut, stai calm! Dar asta simt... Am avut un vis ciudat, azi-noapte.
-O fi de la castelul ăsta, aruncă o privire spre turnul cel înalt Ned. Nu-mi inspiră siguranţă.
-Este bântuit. Bărbatul îşi ridică sceptic o sprânceană, şi oftă. N-am reuşit să dorm toată seara. Corpul meu a fost cuprins de dureri şi la un moment dat chiar am împins.
-Mmm...asta este destul de suspect. Mai ales accidentul...
-Eu ştiu cine-i fantoma, aici, Ned, dar Richard nu mă ascultă.
-Nu e genul care să creadă în paranormal. Nici eu nu-s! Şopti el, iar Regina râse şi-l împinse. Richard îi văzu, pentru că exact atunci ieşi din cort, iar sentimentul geloziei îi invadă mintea, şi văzu negru în faţa ochilor.