Sunt un cur [+16] [✔]

Primul

Marta visa cum dădea testul la geografie, un test în care întrebările erau într-o limbă din Star Wars (trebuia să-și dea seama că visează, doar ea vorbea fluent limbile din Star Wars) când de-odata, telefonul a început să-i sune în timpul testului. Și-a revenit ușor în simțiri și a realizat că nu era în timpul testului și că îi suna alarma de fapt.

Fata înjură în gând și opri sunetul monstruos.

— Puteam să jur că am dezactivat alarma aseară, gândi ea cu voce tare. Eh, dacă tot m-am trezit, poate merg la școală azi.

S-a ridicat din pat cu greu, pipăind precum un orb după papucii de casă. A stat în pat în capul oaselor vreme de căteva minute, nu era nici treaza, nici adormită. Și nu era nici sigură că voia să meargă la școală în acea zi.

S-a ridicat și a aruncat o privire fugitivă laptopului. Să stea totă ziua blocată într-o clădire cu profesori și colegi enervanți sau să stea în pat și să mai dea gata un sezon din Supernatural? Să termine facultatea și să devină scenarist sau să vândă la gemuleț la McDonalds?

Ura uniformele de la Mc, așa că și-a dat jos pijamalele și-a aruncat un tricou negru larg, cu trupa Misfits pe el. Nu s-a obosit să-și pună sutien. Nu și-l pregătise de aseară pentru că uitase și îi era prea lene să caute unul acum.

— Haide, afurisenie!

Când văzu că îndesatul în pantalonii ei preferați era din ce în ce mai greu în fiecare dimineață, Marta începu să regrete jumătatea de pizza mâncată seara trecută sau gogoașa gigantică cu glazură de ciocolată pe care și-a luat-o dupa ore.

Marta nu doar că avea șolduri foarte generoase și picioare butucănoase, dar începuse să pună și puțină burtică de când tatăl ei fusese promovat și le-a mărit ei și fratelui ei geamăn alocația. Blugii i se blocaseră pe coapse și parcă nu mai voiau să se miște.

— Soro, am nevoie de laptop pentru o prezentare azi!

Fratele Martei, Patrick, apăru în camera ei, izbind ușa de perete cu atâta putere ca se auzi până în bucătărie și strigând ca din gură de șarpe. Îi plăcea să-și facă intrarea cu fast. În urma lui era Nathan Marley, unul din cei mai buni prieteni ai săi. Roșcata era sătulă de Nathan, pentru că uneori stătea la ei acasă atât de mult de zici că era casa lui. Iar când Nathan nu era acasă la ei, era April, prietena Martei care vorbea doar despre Nathan.

— Nu știi sa bați, pălugă fără creier?!

Ar fi vrut să arunce cu o pernă direct în capul sec al lui Patrick, dar era prea ocupată încercând să-și tragă blugii peste ea. Dintr-o smucitură, a reușit să se acopere, dar nici nu s-a mai chinuit să se încheie. Pur și simplu a început să-l lovească le fratele ei și să scoată pe gură o mare de înjurături din ce în ce mai colorate și inventive.

— Tu la ce te uiți? se răsti pe neașteptate la Nathan. Luați-vă laptopul și dispăreți!

Marta era sigură că întreaga față îi era roșie precum o tomată. Simțea cum îi ard obrajii. Fratele ei și prietenul său cel mai bun s-au cărat, dar ea tot mai fierbea de nervi și rușine și furie. A decis să nu se ducă la prima oră, pentru că o avea cu Nathan și n-avea de gând să îi mai vadă mutra prea curând. Poate reușea să-l convingă pe tatăl ei s-o lase să doarmă la April weekendul ăla.

Marta s-a încheiat la blugi cu greu, exclamând în șoaptă un scurt "Victorie!" și sărbătorind în gând mica reușită.

Pe picior îi stăteau perfect, dar de la coapse deveneau tot mai strâns și Marta începu să se întrebe cât de greu îi va fi sa respire în acei blugi pe parcursul întregii zile.

Oare se merita să își întrerupă circulația sanguină din fund doar ca să se ferească de niște absențe?