Sunt un cur [+16] [✔]

Al paisprezecelea

— Nu știam că ești bun la actorie, îi spuse Marta lui Caleb la finalul orei.

Băiatul făcu o plecăciune teatrală și murmură niște mulțumiri. Marta râse. Acest Caleb chiar părea de treabă. Era amuzant și avea gusturi bune la seriale. Avea momentele lui când făcea pe cuceritorul și o scotea pe Marta din sărite, dar dacă îi scotea aerele de superstar din cap, Caleb putea fi un prieten pe cinste.

— Hei, aia nu e prietena ta? Aprilynne?

Când a privit în direcția pe care i-a arătat-o Caleb, Marta a scos o înjurătură de toată frumusețea. April fusese absentă toată ziua, chiulise, iar acum a aflat și cu cine.

— Da, ea e. 

Roșcata a privit cum Nathan a sărutat-o pe April scurt pe buze, făcându-se apoi nevăzuți în mulțimea de tineri.

— Nathan Marley, am să te castrez!

Ce naiba era în capul lui Nathan? Lui nu-i plăceau fetele! Cu atât mai puțin April! April îi provoca repulsie cu obsesia ei constantă legată de orice ține de persoana lui, cu hobbiurile artistice, ciudate și incapacitatea de a se face plăcută de orice om cu toate țiglele pe casă.

În caz că vă întrebați, nu. Marta și grupul ei de prieteni n-au toate țiglele pe casă.

Ce credea Nathan că dovedea arătându-se pe holuri la mijlocul programului ținându-se de mână cu prietena cea mai bună a Martei?

— Ce face cu cretinul ăla? dădu Caleb glas gândurilor roșcatei

Uau, împărțeau și aceiași părere despre Nathan Cel-cu-jumătate-de-creier-și-ala-abia-funcțional?

Caleb era de păstrat.

— Asta vreau să aflu și eu.

Marta a plonjat în marea de tineri, găsind ușor claia de păr creț și vâlvoi al lui Nathan. A bătut-o pe April cu putere pe umăr.

— Marta! Ce faci?

— Întrebarea e ce faceți? Voi doi. Împreună. Ținându-va de mână. Și lipsind de la școală.

April l-a strâns pe Nathan în brațe cu mândrie. El doar a icnit, apoi și-a petrecut o mână în jurul taliei de viespe a lui April.

— Spune-i vestea, Nath.

— Suntem împreună! anunță Nathan cu un ton mult mai înalt decât cel pe care îl folosește de obicei.

Ceva e putred în Danemarca. Dar Marta nu avu timp să treacă prin filtrul rațiunii ceea ce se întâmpla.

"Cea mai bună prietenă a mea e cu cel mai de rahat om pe care îl cunosc." gândi Marta. "Mai rău, sunt destul de sigură ca e gay și e interesat de April cum sunt eu de pepene. Și eu urăsc pepenele."

Marta chiar ura pepenele.

Încerca să-i demonstreze că nu e gay? Încerca să o enerveze? Voia doar să-și bată joc de April? Știa că April îl idolatriza și Marta era sigură că trebuia să oprească ploaia asta înainte să se transforme într-un potop.

— Ce naiba e în capul tău! țipă ea la Nathan, privindu-l fix în ochi. Ce naiba crezi că faci de mână cu prietena mea!

Marta ridică tonul periculos de mult și Nathan a simțit că urma o lovitură. Nu știa unde, dar știa că trebuia să se pregătească. S-a dat cu doi pași mari înapoi cu teamă și a strâns picioarele, protejând triunghiul bermudelor.

— Marty, ce e cu tine? Mă sperii, a spus April.

— Da, Marta. N-ai de ce să reacționezi așa. E o nimica toată.

— Taci! TACI! țipă Marta pe rând la April, apoi la Caleb.

Se simțea ca într-o capcană. Mulți ochi se holbau la ea, April părea chiar speriată, Nathan la fel. Era chiar atât de înfiorătoare?

Era oarecum un sentiment plăcut să știe că poate speria așa un afurisit cu douăzeci și cinci de centimetrii mai înalt și cu aproape douăzeci de kilograme mai greu.

Dar oare asta urmărea? Să-l sperie pe Nathan, cu prețul de a pierde prietenia cu April?

— Să te duci naibii, Nathan! și ca să-și puncteze finalul, îl lovi direct în boașe.

Yay capitol nou!

De ce nu mi-ai spus ca n-am mai postat de o viata? Trageti-ma si voi de maneca atunci cand vedeti ca adorm. La cat de aeriana sunt, ar putea trece un an si nu mi-as aminti ca tre sa postez.

Cu tot ce mi se intampla in ultimul timp e misto daca imi amintesc sa mananc.

Joculetul cu dedicatii e deschis: primul venit, primul servit.