Sunt un cur [+16] [✔]

Al șaselea

Martei nu-i venea să creadă cât de bun și corect era Anakin Skywalker și cât de mult urma să deacadă pe parcursul seriei. Era a treia oară când citea seria Star Wars, era preferata ei. Văzuse și filmele, dar nu-i plăcea să vadă filme singură și Flesh se plictisise să revadă Star Wars a șaptea oară. April nici nu se punea în discuție, nu se uita ea la filme de tocilari.

Profesoara de geografie era îngropată în hârțogăraie. Atât i-a trebuit fetei ca să-ști scoată cartea de pese trei sute de pagini și s-o frunzărească. Acela a fost momentul când un băiat brunet cu părul lins, umeri lați și ochi negri, adânciți în orbite a venit la banca ei.

— Ce faci? o întreabă el simplu.

Marta își aminti că vorbise cu el o dată sau de două ori în viața ei și că era prieten - oarecum - cu Flesh. Știa sigur că l-a văzut la petrecerile date de ziua lui sau cu alte ocazii la "les Blanchards" cum îi spunea tatăl lui Flesh locuinței lor. Pentru consemnare, domnul Blanchard era profesor de franceză. Oricum, pretenul cel mai bun al Martei n-a mai dat o petrecere din ziua accidentului și de atunci Marta nu l-a mai văzut pe Will.

— Ce carte e aia?

Roșcata nu s-a silit să-i răspundă, fiind prea prinsă în acțiunea cărții. A ridicat coperta astfel încât titlul să-i fie vizibil lui Will.

— Oh, da. Și eu sunt fan Star Wars.

Martha și-a ridicat privirea din cartea sa și s-a uitat la băiatul de dinaintea ei. Dintr-o dată devenise mult mai atractiv. Un zâmbet subtil și-a făcut apariția pe chipul ei pistruiat și ochii i-au sclipit de încântare. În sfârșit, cineva care s-o înțeleagă!

Apoi Will a făcut gestul. Teribil. Groaznic. Execrabil. Nu existau cuvinte să descrie ce crimă a comis Will împotriva fandomului Star Wars.

O formă de v între degetul arătător și mijlociu și cel inelar și mic. Martei i-a căzut fața.

— Ăla e din Star Trek.

Martha și-a dat ochii peste cap. Dacă ar fi avut un bănuț de câte ori oamenii au încurcat Star Wars cu Star Trek, și-ar fi cumpărat ediția premium a seriei Star Wars, în loc s-o citească pe cea veche, ruptă, cu pagini desprinse de la bibliotecă.

Will n-a mai spus nimic. Băiatul s-a uitat la Marta, apoi la cartea ei, înapoi la Marta. S-a întors brusc pe călcâie și a plecat.

Îl cunoștea de mult timp pe Will, era ciudat că din senin a venit la ea și a încercat să inițieze o conversație. De ce? De obicei, colegii nu încearcă să-i vorbească. Și dacă stătea să se gândească mai bine, dimineața un alt băiat se oferise să-i țină cărțile în drum spre istorie.

"Ciudat" gândi ea. "Al naibii de ciudat."

— Psst, Marta!

Ce era azi? Ziua băgăți-o în seamă pe Marta Star?

Fata își ridică iar privirea din carte și dădu de Zoe Carter. O negresă în an cu ea cu care Marta de obicei era în echipă la proiectele de grup. Se bucura pentru că Zoe era sclipitoare. Genul ăla de persoană din liceu de care știi că vei auzi la știri pe câțiva ani lângă cuvintele "a descoperit leacul pentru cancer" sau "a găsit veriga lipsă din lanțul evolutiv".

— Ce e?

Zoe i-a înmânat o hârtiuță.

"Vrei să ne vedem după ore?"

— E de la Sean Grimes.

Marta și-a aruncat privirea până în spatele clasei, unde era Sean. Avea cravata școlii (pe care de fapt nimeni n-o purta, cravata sau orice alt obiect vestimentar ce ținea de uniformă) legată în jurul capului și arăta precum un măscărici.

Eroina noastră știa exact ce trebuia făcut în astfel de situații. Și-a ridicat cartea Star Wars folosind-o pe post de paravan, apoi, zâmbind de la o ureche la cealaltă precum o pisică de Cheshire, i-a arătat degetul mijlociu lui Sean.

La media e un desen cu Marta facut de mine din plictiseala. Nu e foarte reusit pentru ca sunt incepatoare la desen.

Sper sa va placa.

Joculetul cu dedicatii e inca deschis.

Pace! ❤️