Sunt un cur [+16] [✔]

Al șaptesprezecelea

Marta se întrebă dacă a meritat să iasă cu Sean Grimes doar ca să i-o plătească lui Nathan. Concomitent, se bucura că Sean n-a reușit să-l facă pe Nathan să-i dea lacrimile.

Într-un moment de furie, ideea Martei părea strălucită, dar acum că erau într-un separeu la o sandwicherie locală, scufundați într-o liniște de mormânt, Marta începu să regrete decizia făcută. În special pentru că localul îi trezea amintiri neplăcute.

A fost în seara de dinainte ca Flesh să-și piardă auzul, pe când Ajax era încă în gașca lor.

Chiar erau prieteni buni înainte. Obișnuiau să ardă gazul împreună pe terenul de volei când nimeni nu-l folosea, să chiulească de la ora de chimie și să meargă în localuri aproape goale în care răsuna muzică veche și obscură, unde se juca tenis de masă și se mâncau clătite cu gem de zmeură. Marțea serveau și clătite cu Finetti și banane. Mmm.

Nu părea să fie nimic în neregulă cu Ajax pe atunci. Marta avea o teorie despre momentul în care "decăderea" lui Ajax Montagomery a început.

Chiar cu două zile înainte s-o ia razna complet, Ajax îi mărturisise lui April că o plăcea de multă vreme, iar fata l-a respins -spune ea- cu delicatețe. Dacă prin „Dacă ai fi ultimul băiat de pe planetă, m-aș face lesbiană." înțelegi delicatețe. Toată săptămâna a lipsit de la școală și n-a dat niciun semn de viață, Flesh a spus că e okay să-l lase în pace un timp ca să-și revină. Era devastat.

Urmau să iasă în oraș weekendul acela, April avea o recitare de poezie într-un local, în localul în care erau Marta cu Sean acum. Au mai încercat să dea de el o ultimă dată, dar le-a dat ocupat, iar la ușă nu răspundea nimeni.

Luni Ajax a apărut la școală cu un pistol în buzunarul interior al hanoracului.

Accidentul (discutabil dacă a fost un accident sau nu, dar evenimentul rămăsese în mintea Martei sub numele de "accidentul") s-a produs la masă. S-a întâmplat atât de repede, că abia atunci când toată nebunia a luat sfârșit, Marta a realizat cele întâmplate. Ajax a fost tăcut pe perioada întregii mese, oricât încercau Flesh, Marta sau chiar April să-l implice în discuție, el scutura din umeri și se uita în jos.

Apoi a apărut capul tuturor problemelor. Nathan Marley.

***

— Rahat! exclamă Marta când își dădu seama că a strâns atât de tare pumnul încât îi intraseră unghiile în carne, aproape îi dădu sângele.

— S-a întâmplat ceva?

Marta era deja transportată înapoi în ziua accidentului, nu era atentă la Sean sau la evidenta lui îngrijorare.

***

Nathan a felicitat-o pe April pentru poezia pe care o recitase seara precedentă. Întâmplarea făcea că afurisitul ăla hispanic era acolo în noaptea aia și a auzit-o. April s-a înroșit ca racul când a auzit complimentul lui Nathan, nici nu nai era în stare să deschidă gura și să îi dea un răspuns. Și atunci Ajax s-a ridicat în picioare, a scos pistolul din hanorac cu atâta viteză că Marta n-a văzut decât o strălucire argintie. Flesh a țâșnit de pe scaunul său, ajungând exact în bătaia pistolului.

— Dă-te la o parte, Fletcher! Nu cu tine am treabă! mârâie Ajax în bărbie.

Flesh l-a privit direct în ochi, rece, impasiv. Nu avea de gând să se clintească.

— Haide, AJ. Doar nu te aștepți să te credem că ai să tragi. Pune pistolul maică-tii jos și o să trecem peste mica ta glumă proastă.

Mâna lui Ajax s-a încordat pe mânerul pistolului, degetul mijlociu i s-a încolăcit în jurul trăgaciului precum un piton în jurul prăzii, urmat de degetul inelar.

— N-are niciun sens ce faci.

— Tu nu știi prin ce trec, Flesh! Nu știi nimic! Cu tatăl tău model, profesorul preferat al tuturor și mama perfectă care te iubește necondiționat și ar face orice pentru tine. Ai o viață perfectă, nu duci lipsuri materiale și ai prieteni pe care te poți baza.

Vocea lui Ajax tremura din ce în ce mai tare, în timp ce lacrimi au început să-i curgă din ochii roșii și umflați.

— Viața mea nu e așa perfectă precum pare, afirmă plat Flesh.

Marta era foarte invidioasă pe calmul prietenului ei când avea țeava unui pistol la nici jumătate de metru distanță de țeasta lui. Flesh fusese brav și acționase rapid, ea nu. O parte din ea era furioasă pe sine pentru că n-a făcut nimic. Stătea la masă exact lângă Ajax, ar fi fost cea mai în putere să facă ceva ca să-l oprească. În schimb, ea a stat acolo înghețată de frică, privind scena din fața ei cu neputința cu care privește un film.

— Ai de gând să te plângi iar că o fată nu te place!? țipă Ajax brusc. Mâna cu pistolul începu să-i tremure. Ești chipeș și popular, Flecher, ai putea avea orice fată din liceul ăsta, ai fost invitat în oraș de trei fete din ultimul an acum două săptămâni, dar tu te-ai hotărât să o placi exact pe acea fată pe care nu o poți avea. Ești un cretin, știi asta?

Și asta a fost tot ce i-a trebuit ca să apese trăgaciul. Mâna îi tremura prea tare ca să-l nimerească, glonțul i-a trecut pe lângă ureche lui Flesh, scoțând un sunet înfiorător, pe care Marta l-a simțit până în oase. Nu va uita prea curând acel sunet. Și nici Flesh n-o va face, pentru că a fost ultimul lucru pe care a fost capabil să-l mai audă.

***

— Marta, ești bine?

Roșcata se uită la Sean cu ochi pierduți. Uitase complet de el.

— Mda.

Yay! Capitol nou venit la timp!

Minune!

De asemenea, m-am pus serios pe scris la un nou proiect si sunt extrem de entuziasmata! Simteam nevoia sa va anunt. O sa incep sa postez la el dupa ce termin de postat celelalte proiecte. Sa speram ca o sa-l termin pana atunci de scris.

O sa fie paranormal, mistery, fantasy bullshit. Atat va zic.

Declar joculetul cu dedictii oficial deschis!

(piesa de la media n-are treaba. e doar ceva ce ascultam in timp ce scriam.)