Sunt un cur [+16] [✔]

Al douăzeci și optulea

Marta își înăbuși un strigăt.

Un cadavru țeapăn, un corp fără viață atârnând în voia sorții de tavanul subsolului din les Blanchards.

Mâinile îi atârnau pe lângă corp ca și cum nu erau ale lui. Nicio parte din acel cadavru nu părea el.

Nu putea fi el.

Nu avea părul strălucitor și ciufulit într-un mod simpatic și lipsit de griji. Nici pielea ușor bronzată, nici roșeața din obraji. Nu avea sclipirea superbă din ochii lui căprui plini de viață. Acum erau întredeschiși, de un maroniu ca pământul după ploaie, fără lumină.

Nu putea fi Flash.

Nu putea fi Fletcher Wade Blanchard. Prietenul ei cel mai bun din clasa a II-a. Partenerul ei în nelegiuiri. Yingul pentru yangul ei.

Trebuia să fie o iluzie. Un vis-nu, un coșmar. O himeră.

Corpul Martei era amorțit. Ochii îi erau lipiți de imaginea îngrozitoare a lui Flash spânzurat de o sfoară pe jumătate roasă.

Marta Star era distrusă. Era devastată. Frântă. Sfâșiată.

Nu. Șterge.

Marta Star era furioasă. Înverșunată. Răzbunătoare.

Da. Astea erau emoții cărora le putea face față. Cu ura și furia putea lovi în stânga și-n dreapta ca un câine turbat, cu tristețea n-avea ce face. Poate s-o pună într-un borcan și s-o înmagazineze alături de celelalte emoții reprimate de-a lungul anilor.

Teamă, frustrare, durere, tristețe, disperare. Toate erau acolo, în ea, zbătându-se să se ridice la suprafață. Dar Marta era mai puternică de atât. Le ținea în frău cu stoinicie de ani de zile și nu plănuia să le dea drumul acum. Arătase deja slăbiciune fratelui său. Nu-și mai permitea asta niciodată. Trebuia să fie puternică pentru el- pentru toți.

Panică. Furie. Groază. Disperare. Toate aceste trăiri puteau fi exteriorizate. Nu era tristă, ci furioasă.

Îl ura pe Flash. Îl ura cu toată ființa ei. Cum a putut să plece și să o lase singură în lumea asta plină de jeg, mizerie și disperare? Ea i-a fost mereu alături, iar când avea mai mare nevoie de el, el nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e.

Marta își repeta cuvintele la nesfârșit în cap. De fiecare dată când le gândea, păreau din ce în ce mai imposobile. Ca o poveste de adormit copiii mici. Poate dacă o repeta suficient de mult, ar fi devenit doar o ficțiune. Atunci Flash va intra pe ușă, zâmbind cu jumătate de gură, așa cum face mereu.

Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e.

- Hei, Marta.

Da. Ar intra pe ușă și ar spune exact asta.

- Vrei să sărim peste engleză și să bem o ciocoaltă caldă la Olympus? ar mai întreba pe urmă Flash.

Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e.

Și acest Flash ar auzi. Da. El n-a fost niciodata atacat de Ajax și nu și-a pierdut auzul. Și nu era îndrăgostit de Marta. Nu-nu. Erau doar prieteni buni ca întotdeauna. Și Flash acesta nu era în despresie, nu fuma și nici nu era pe cale să fie exmatriculat. Era exact ca înainte de accident.

Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e.

Poate acea realitate se putea materializa.

Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e. Flash nu mai e.

- Flash nu mai e.

Era real. Marta realiză atunci că totul era adevărat. Durerea, groaza, panica, disperarea. Le simțea pe toateodată și le simțea pentru că Flash nu mai era.

Capul începu să-i vuiască. Privirea i se încețoșă, până când vedea camera ca și cum ar fi sub apă.

Dar nu putea fi furioasă pe Flash, era cel mi bun prieten al ei. Era sgurul ei prieten.

Era furioasă pe Ajax pentru tot ce i-a făcut prietenului. Din vina lui Flash nu mai e. Nu avea de gând să-i plângă moartea lui Flash. Avea s-o răzbune.

(voi posta capitolul cu easter eggs si facts sâmbăta asta, pe 24. și pe 1 iulie, sâmbăta viitoare, postez ultimul capitol. îmi pare rău, cartea asta ia sfârșit. încă nu am decis când apare și epilogul - o să fie și unul d-ăla, dar ă să vă anunț pe 1 când postez ultimul capitol)

Nu va imaginati cat de greu a fost sa scriu acest capitol.

Nu doar pentru ca il ador pe Flash ca personaj si a fost prima moarte importana pe care am scris-o, dar si pentru ca suicidul e un subiect sensibil.

Mi-a luat câteva luni să-mi adun curajul sa scriu acest capitol.

Iar jocul cu dedicatii nu e deschis acum, pentru ca acest capitol e dedicate tuturor persoanelor care nu mai sunt printer noi din cauza suicidului, tuturor persoanelor care au pierdut pe cineva drag din cauza suicidului si in mod special tuturor persoanelor care au considerat vreodata sa comita suicid.

Nu asta e solutia. Si stiu ca ati mai auzit asta, dar va rog, cautati ajutor.  Suicidul ii afecteaza pe toti din jurul vostru.

Imi pare rau pentru toti cei care treceti prin momente grele acum.

Și in mod normal incerc sa evit sa intru in subiecte delicate, dar simteam nevoia sa spun asta.