Sunt un cur [+16] [✔]

Al douazeci și doilea

— Să fiu al naibii! îngână Caleb când își vărsă berea amestecată cu suc de portocale pe pantaloni.

Marta râse. Parțial pentru că (aproape) iubitul ei era un împiedicat, parțial pentru că el nu înjura niciodată cu adevărat. La naiba!, Să fiu al naibii! Și fir-ar! Astea nu erau înjurături. Dar era oarecum drăguță această parte înocentă a lui.

— Am dat-o-n bară?

— Am să mă prefac că nu s-a întâmplat nimic.

— Da! exclamă Caleb în șoaptă.

Asta o făcu pe Marta să mai chicotească odată. Fata s-a ridicat pe vârfuri și l-a sărutat pe Caleb scurt pe buze. Mai de grabă pe bărbie, nu prea îi ajungea la buze.

— Încă o dată?

De data aceasta Caleb se aplecă pentru a ajunge la nivelul Martei. Marta mai avusese parte de săruturi furate  când era în clasa a V-a de la un anume George Altreisprezecelea și încă un sărut scurt la un joc de adevăr și provocare un an mai târziu, dar atât. Abia îi cunoștea pe băieți, iar săruturile duraseră atât de puțin încât roșcata nici nu le simțise.

Marta își puse toate speranțele în acel prim sărut cu Caleb.

Doar ca să fie dezamagită la final...

Avea totul perfect. Avea locația. Erau la o petrecere la Will (fost prieten bun al lui Flash, actual prieten cu Caleb) acasa, găsiseră un dormitor curat și intim în care să-și facă de cap ca toate (aproape) cuplurile la petreceri. Avea ținuta. Un tricou cu Guns'n'Roses îndesat în singura ei pereche de skinny jeans, pe care n-o mai purtase de un car de ani și care îi întrerupea circulația sangvina, dar îi făcea coapsele să arate criminal. Avea băiatul perfect. Era Caleb Wittermore, pentru numele lui Poseidon! Era așa bun la actorie și avea un suflet de poet, era atent și grijuliu, un pic stângaci și se entuziasma mereu din nimicuri.

Era perfect!

Trebuia să fie perfect.

Dar n-a fost perfect.

Și apoi întrebările năpădiră una câte una în căpșorul roșcat al Martei. De ce sărutul nu a fost perfect? Ce se aștepta și ce a fost în final?

Pai, așteptase scăntei, artificii, electricitate. Așteptase să se topească în brațele lui Caleb. Să-și uite propriul nume.

Și ce a primit? Nimic. Două perechi de buze care s-au atins.

Făcuse ea ceva greșit?

Făcuse Caleb ceva greșit?

Făcuse Universul ceva greșit?

Oare Marta nu era menită să treacă printre acele senzații mistice despre care tot citise și văzuse în toate serialele? Să nu-i fie oare menit să trăiască o dragoste precum Căpitanul Hook și Emma Swan? Ca Doctorul și River? Ca Eli și Clair? Ca Mike și Eleven? Scott și Allison? Kyle și Zoe?

Marta nu știa exact ce a simțit Caleb, dar clar nu era ce a simțit ea. Pentru că inițiase un al doilea sărut. Dar Marta î-l îngădui, sperând că poate acesta va fi mai bun ca primul.

Același lucru. Buzele lui Caleb peste ale ei, câteva mișcări sincronizate (mai mult sau mai puțin) apoi Caleb se ridică și o privește pe Marta în ochi.

N-a simțit nimic.

Apoi Caleb începu sa o sărute pentru a treia oară. În momentul ăla Martei îi ajunse. Poate nu-i era dat sa simtă nimic. Poate Caleb nu era băiatul potrivit.

Dar părea atât de potrivit!

Și totuși nu era.

Marta se dădu un pas în spate, deși îi fu greu fiind aproape lipită de peretele de care se rezema. Dar partenerul ei a prins gestul și s-a dat mai în spate.

— N-a fost bine? întreaba el cu o expresie speriată.

Marta se rușină. Nu voia să-l facă pe Caleb să se simtă prost. Dar chiar era dezamăgită de acel sărut. Și ce trebuia să facă? Să-i spună adevărul sau să continue? Poate la un moment dat s-ar fi întâmplat un delclick, iar Marta ar simți acei fiori de care toată lumea vorbește.

Își reduse la tăcerea vocea interioară care îi spunea că nu e bine ce face, îl trase dintr-un gest zbuciumat pe Caleb mai aproape de ea. Acesta zâmbi.

O serie lungă de săruturi de plastic și apoi mâna lui Caleb ajunse pe coapsa Martei. Fata tresări, dar nu făcu nimic să-l oprească sau să-i dea de înțeles cât de incomod o făcea să se simtă mâna lui.

Apoi urcă. Și urcă până ajunse în zona zero. Acea parte a corpului Martei pe care băieții din școală (și chiar și câteva fete) o observaseră acum câteva luni. Partea din corpul ei despre care e scris pe peretele băii fetelor. Partea aceea de corp de care Martei nu-i păsa și a ajuns să fie cea mai importantă parte a corpului ei. Partea aceea de corp care ajunsese să o reprezinte pe Marta Star

Și din nou roșcata n-a făcut nimic. Era ca și cum era paralizată. Știa că trebuia să-l oprească pe Caleb până nu era prea târziu. Și dacă l-ar fi oprit ce ar fi înțeles? Că nu-l voia? Dar Marta îl voia pe Caleb!

Marta îl voia pe Caleb?

Da.

Nu.

Nu știa sigur.

Și atunci mâna lui rece se strecură pe sub tricoul cu Guns'n'Roses al Martei și i-l dădu jos.

Nu voia să mai fie considerată o frustrată frigidă de către colegi. Iar zvonurile despre cum că ar fi o târfă s-ar opri dacă ar avea un iubit oficial căruia i se dăruise total, nu un (aproape) iubit.

Caleb reuși să-i desfacă sutienul.

Acum e momentul, gândi Marta. Îl oprești acum ori niciodată.

Și a ales niciodată.

Hello!

Joculetul cu dedicatii nu e deschis pentru ca azi e ziua lui Dark_werewolf13 (de la care am furat persinajul George Altreisprezecelea, cu permisiunea ei) LMA Mary! Asteapta-te la meme-uri si bafta la BAC!

Deci dedicatia apartine ei. ^•^

De asemenea e si ziua cumnatelei mele, dar ea n-are Wattpad.

Sa aveti o zi fabuloasa! ❤️❤️