"Nu te mai mișca!" făcu Marta în limbajul semnelor.
Fata a apucat din nou creionul mecanic de pe masă. Flash își primise bine porecla. Exact precum eroul din benzile desenate DC, nu avea stare nici cinci minute.
— N-am ce face, șopti el, mă plictisesc. Și mi-a amorțit mâna. De ce n-ai ales s-o pictezi pe April?
Marta își țuguie buzele și suflă tare aer printre ele. Desenul părea să arate în regulă, în afara nasului care era clar deformat. Martei nu îi ieșeau nasurile nociodată, de aceea desenul ei cel mai reușit era un portret de-al lui Voldemort.
— Și să ascult cea de-a o treizeci și șaptea odă închinată lui Nathan Marley?
Marta nu era sigură dacă Flash știa ce tocmai a zis, pentru că murmurase cu fața înspre pământ și probabil nu a reușit sa-i citească pe buze.
— Adică suntem prietene bune, știi. Și avem chestii în comun și îmi place prezența ei, dar de când cu obsesia ei cu Nathan, a devenit enervantă. Și de unde a început, oricum? De ce dintr-o data a conștientizat existența idiotului ăla?
Marta se enerva din ce în ce mai tare în timp ce se descărca în sfârșit cu privire la obsesia lui April care o scotea din minți. Nu venise niciodată subiectul în discuție, iar ea nu voia să aducă vorba din topor, ca să se vadă cât de mult își dorea să se descarce. Chiar uitase complet să mai folosească limbajul semnelor din cauza supărării.
S-a gândit că e un lucru bun că Flash nu o auzea, pentru că ridicase atât de tare tonul încât se temea că un vecin îi va bate în perete în orice moment. Dar părea că și-a dat seama oricum că țipa, poate de la vena de pe gât care stătea să pocnească sau de la expresiile ei faciale revoltate, pentru că a oprit-o exact înainte să facă precum o sticlă de cola agitată și să explodeze.
— Cred ca Nathan te place.
Marta pufni.
— De unde ți-a mai venit și ideea asta?
Flash a aruncat o privire scurtă spre buzunarul pantalonilor săi cargo. Gestul i-a atras atenția Martei, dar s-a gândit să nu-și bată capul.
— Ai văzut cum se uita la tine azi la prânz?
Fata s-a foit un pic pe scaun, a mai tras două linii pe desenul ei și apoi s-a întors spre Flash, astfel încât să-i poată citi pe buze. Avea multe de zis și nu știa semnele la nici jumătate dintre ele. În afară de înjurăturile pe care plănuia să le presare peste tot. Pe alea le știa bine.
— Azi dimineață Nathan și frati-miu au intrat în camera mea în cel mai nepotrivit moment.
Marta a povestit momentul jenant din dimineața aceea și motivul pentru care a lipsit la prima oră.
— De aia se holba la mine.
— Asta explică multe, concluzionă Flash mai mult pentru el.
Marta l-a privit ridicând dintr-o sprânceană. E renunțat la gândul de a-l întreba la ce se referea, a apucat iar creionul mecanic și și-a îndreptat spatele.
— Așează-te, vreau să termin portretul.
Desenul de mai sus 🔝🔝🔝 este facut de Dark_werewolf13 cea mai geniala fiinta din lume. Amin. Si sper sa nu ma bata pentru ca l-am postat. Si sper sa nu ma bateti nici voi pentru capitolele scurte si aproape goale.
CITEȘTI
Sunt un cur [+16] [✔]
Teen Fiction⚠ Povestea asta contine limbaj licențios. (Dăă!) ⚠ V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă când ți se duce vestea că ai "cel mai marfă cur din școală"? Ei bine, nu devii nimic altceva decât acea parte a trupului. Din cauza lui Nathan Marley, nu mai a...