Sunt un cur [+16] [✔]

Al șaisprezecelea

Marta nu era cea mai mare fană a meciurilor de hockey. În săli era frig, nu înțelegea pe deplin regulile, sunetele pe care le scoteau patinele pe gheață, pucul când se lovea de crose sau crosele când se loveau între ele nu erau foarte plăcute, nici țipetele suporterilor nu erau preferatele ei.

Pe scurt, Marta nu prea se ducea la meciuri de hockey.

Oh, dar când juca fratele ei, se transforma în cel mai mare suporter. Nu s-a mai văzut așa o tornadă roșcată, vopsită pe față, care țipă și scandează, care injură mai cu foc echipa adversă și care era mai-mai să se ia la bătaie cu arbitrul de două ori.

Flash nu era cu ea la meci, nu mai călca pe acolo de când a ieșit din echipă. În schimb, April era acolo, susținându-și noul iubit, dar Marta se prefăcea că n-o observase. Deși era singura la fel de gălăgioasă ca ea. Ea chiar stătea pe banca de rezerve, alături de alte iubite ale jucătorilor. Aveau voie să aducă pe cineva acolo ca să-i susțină, iar de obicei Marta stătea acolo, dar de data asta locul ei era ocupat de Elinor și n-o deranja asta. El era o fată de treabă, istețică, frumușică, fragilă, genul de fată pe care Marta ar numi-o urâbil de perfectă, dar când vedea cât de fericit îl făcea pe fratele ei, nu putea s-o urască.

— Bună! Ce faci?

Marta tresări și se întoarse spre stânga ei. Era atât de prinsă în a-l înjura pe arbitru că nu îl observase pe Caleb cum se strecurase lângă ea.

— Ce faci aici? Credeam că sportul nu era punctul tău forte. Parcă erai cu teatrul.

— Același lucru pot să-l spun și despre tine. Aia e vopsea pe fața ta?

Marta râse. Era un pic jenant să fie găsită în ipostaza asta de Caleb, iar cel mai ușor mod de a scăpa de o situație jenantă era să râzi.

— Îl vezi pe roșcatul de acolo? Numărul 30?

Calbe dădu din cap afirmativ.

— E fratele meu. Meciul ăsta e important pentru el, a adus-o și pe El aici. Am venit să-l încurajez.

— El? Caleb ridică o sprânceană.

— Iubițica lui, răspunse roșcata cântat.

Caleb voia să-i spună Martei că în sfârșit a ajuns la zi cu Stranger Things și că abia aștepta sezonul 2. Spera s-o impresioneze cu câteva teorii și idei pe care și le formase și poate chiar făceau un schimb de idei. Dar atunci Marta izbucni dintr-o dată. Fără avertisment, fără să scoată fum întâi, fără să fluture un steag roșu, pur și simplu bum.

— Nathan, cretinule, ce faci? Ești în echipă cu el!

Nathan îl lipise pe Patrick de marginea patinoarului, acesta icni și se prelinse de geamul rece. Marta nu înțelegea ce l-a apucat, jocul mergea bine, apoi Patrick a pierdut pucul și Nathan s-a izbit în el cu putere. Și cei doi nu s-au mulțumit cu atât. Fratele Martei s-a ridicat în picioare și a patinat până la Nathan, care încerca să recupereze pucul pierdut. Patrick l-a secerat pe Nathan la picioare cu crosa, acesta a căzut, izbindu-se de gheață cu un buf sonor.

— Ce-ai făcut, poponar imbecil? Aproape luasem pucul înapoi! strigă Nathan de jos.

Și apoi a început bătaia, pumni și genunchin peste tot, până a fost despărțiți de coechipieri. Își strigau unul altui înjurături și insulte care mai de care mai inventive, dar Marta nu auzea bine. A alergat până la ieșirea de pe gheață, unde se adunaseră deja alți câțiva spectatori, printre care și Elinor și April.

— Să nu spui asta despre soră-mea! l-a auzit Marta pe Patrick.

— Ce-ai spus despre soră-sa? se interesă ea.

Pentru o secundă nimeni n-a spus nimic, toți s-au holbat la Marta cu ochi acuzatori. Fata se rușină brusc. N-ar fi trebuit să vină?

— Uite și mărul discordiei, sparse April gheața.

— Despre ce vorbești?

Marta privi în jurul ei confuză. Nathan, Patrick, April, Elinor, Sean și un alt băiat de la echipă care îi despărțiseră pe cei doi. Inclusiv Caleb, care reușise să își facă și el apariția la locul cu pricina.

— Ce-am făcut? întrebă Marta ușor speriată.

— Voi doi, la antrenor.

Patrick și Nathan l-au urmat pe arbitru afară din aria vizuală a celorlalți. April și Elinor au plecat și ele, din moment ce nu mai aveau pe cine să susțină la meci. Marta încă era împietrită și nu înțelegea ce tocmai se întâmplase. Și ce a vrut să zică April prin mărul discordiei?

Marta l-a observat pe Sean Grimes apropiindu-se de ea.

Dacă are de gând să se dea la mine într-un moment ca ăsta, îl las fără moștenitori, gândi ea.

— Nathan a făcut un comentariu despre... fundul tău. De aici a început bătaia.

Marta se înroși. Pe jumătate de rușine, pe jumătate de furie. Se uită în direcția în care au plecat Nathan și fratele ei.

— Dacă îi spargi boașele lui Nathan la următorul antrenament, îți dau cinci dolari.

Sean zâmbi în colțul gurii.

— Dacă accepți să ieși cu mine, o fac.

— Dacă îl faci să-i dea lacrimile și îmi aduci material filmat, ți-o și sug.

Capitol nou. Woohoo!

Shoutout to @Tsuki_S care mi-a amintit sa postez la timp.

Joculetul cu dedicatii nu e deschis la capitolul acesta. Capitolul este deja dedicat lui @Iuliana252001 pentru ca azi e ziua ei de floricica.

Din cauza unor defectiuni tehnice nu am dat ultimele doua dedicatii, imi pare sincer rau. Pur si simplu nu salveaza dedicatiile sau orice modificari incerc sa fac. Idk. Wattpad be crazy.

Dar puteti sa cereti dedicatiile in continuare la urmatoarele capitole si am sa vi le dau când se repara problema.

Sper sa aveti o zi minunata si la multi ani tuturor florilor care imi citesc cartea! Luv ya!