Sunt un cur [+16] [✔]

Al optisprezecelea

— Deci, ai ieșit în weekend cu Sean Grimes?

Marta și-a mutat privirea de la adidașii săi negri, cu un șiret verde și celălalt roz neon și privi în sus. Flash era acolo, îmbrăcat cu un tricou negru, simplu cu o jachetă kaki peste, își făcuse părul blond să stea în sus cu uscătorul. Arăta atât de degajat și natural. Ca întotdeauna. Aproape că o păcălise pe Marta, dar fata observă cearcănele cauzate de lipsa de somn, și privirea lui îngrijorată, ochii căprui deveniseră negri și lipsiți de viață. Oricât de mult încerca să o ascundă, era doar o umbră a ce fusese Flecher Wade Blanchard acum nici măcar un an.

Roșcata și-a scos căștile din urechi, oprind piesa Team de la Lorde în mijlocul părții sale preferate. De obicei nu asculta muzica pe lângă Flash, dar el lipsea iar, așa că fata și-a permis să asculte ceva muzică pentru că stătea singură la masă și se plictisea groaznic.

— Mda, făcu Marta nesigură. Oarecum. Îi eram datoare și...

— I-a spart biluțele lui Nathan Marley, iar tu i-ai oferit o întâlnire la schimb. Mi-a spus Patrick.

Marta a observat că amicul ei vorbea pe un ton normal, nu în șoaptă, ca de obicei.

— Nu știam că mai ții legătura cu fratele meu.

Flash s-a foit de pe un picior pe altul din nou. Era chiar în fața mesei la care stătea Marta, cu mâinile încrucișate. Fata se întreba de ce nu se așezase lângă ea deja.

Ceva era în neregulă cu comportamentul lui Flash. Marta putea trece peste fazele depresive, își revenea mereu din ele, putea să înțeleagă neliniștea lui pentru ca Ajax s-a întors la liceu și ar putea da nas în nas cu el din clipă în clipă. Dar acum era ceva diferit. Părea că voia să se țină departe de Marta, că îi provoca într-un fel repulsie. Gândul ăsta o îngrozea pe Marta.

O pierduse pe April, o evita, nu mai ieșeau și nici la telefon nu-i mai răspundea, Ajax era o cauză pierdută, singurul prieten care îi mai rămăsese era Flash.

— Nu mai țineam, dar de când s-a certat cu echipa am început să vorbim iar. Nu prea mai are cu cine să-și piardă vremea.

Flash s-a uitat înprejur. Încă nu arătase semne că plănuia să se așeze lângă Marta, iar asta o înnebunea pe roșcată.

Să iasă cu Sean n-a fost o idee bună, iar comportamentul ei a dus oarecum cu o târfă. Ies la întâlnire cu tine contra cost? În halul ăsta ajunsese? Dacă Flash credea că e o târfă? Dacă și fratele ei credea asta? Stai. Fratele ei nici nu era acolo când Marta i-a făcut propunerea lui Sean.

— Patrick de unde știe?

— Tot liceul vorbește, Marta. Spun lucruri... urâte despre tine. April spune lucruri urâte despre tine. Ce s-a întâmplat?

Abia atunci Flesh s-a așezat față în față cu Marta. Fata înghiți în sec.

— Cum adică toată lumea vorbește? Nu s-a întâmplat nimic.

— Nu asta zice Sean. A spus întreg liceului că te-a... atins. Și că sunteți foarte, foarte apopiați.

Abia al final, Flash s-a întors la tonul său șoptit.

— Ce cretin! Adică a încercat câteva manevre sâmbătă, dar nu l-am lăsat să mă ia nici de mână. Vrei să spui că tot liceul crede acum că m-am culcat cu el?

Flesh a tresărit, de parcă vorbele Martei l-au electrocutat.

— Nu. Doar că te-ai lăsat pipăită de el prin parcarea mall-ului.

Asta e și mai rău!

— Patrick crede asta? izbucni Marta.

Fata se ridică în picioare, iar toată lumea din sala de mese se uita la ea. Roșise ca o tomată și și-a coborât privirea la Flesh, rugându-l pe mut să o scoată din situație.

— Să plecăm de aici. Ai economie acum, nu?

Marta a dat din cap.

— Hai să mergem la Olympus, să bem o ciocolată caldă și să lămurim totul.

Fetei îi scăpă un suspin, care i-a rănit gătul. Îi venea să plângă și nici n-avea idee de ce.

Marta Star nu era o fată plăpândă și sensibilă, care să plângă din orice nimic. Era rece și puternică precum un vârf de munte. Nu a plâns când și-a pierdut mama. A fost puternică, pentru ea și pentru fratele ei. Nu-și putea pierde cumpătul pentru o nimica toată.

Și totuși, uite prima lacrimă prelingându-i-se pe obraz după ce a ieșit din cantină cu Flash.

— Patrick mi-a zis doar că ai ieșit cu Sean. April mi-a zis restul. Aparent nenorocitul a spus tuturor din echipă că te are la degetul mic și ești ca și a lui.

Încă un suspin a zgâlțâit-o pe Marta.

— E în regulă să vrei să plângi. N-am să te judec. Eu plâng mereu de față cu tine.

Flesh și-a petrecut mâna într-un mod stângaci pe după spatele Martei. Și-a încrucișat cealaltă mână cu a ei și au mers așa până la Olympus. Tăcerea era reconfortantă, la fel și apropierea lor. Măcar nu-și mai făcea griji că Flash o respingea.

— Spune-mi sincer, Flash. Cât crezi că o să dureze asta?

Băiatul se foi pe scaunul tapisat cu piele cafenie de al Olympus.

— Nu mult, a răspuns el, o să se plictisească repede de zvonul ăsta și o să treacă la altul. Așa au făcut și cu mine. Nimeni nu-și amintește accidentul.

Flash și-a îndesat mâna în buzunar, de unde a scos o țigară. I-a dat foc cu o brichetă care se oferea la fiecare masă, Olympus fiind o cafenea pentru fumători.

— Acum fumezi?

Blondul a ridicat din umeri nepăsător.

— Știi, nu mă refeream la zvon. Mă întrebam cât mai durează asta, Marta făcu un gest circular spre toată masa la care stăteau. Noi doi.

Asta îl făcu pe Flash să o privească confuz.

Ce voia să zică?

— Ajax ne-a părăsit, April ne-a părăsit. Nathan și Patrick erai de nedespărțit, iar acum se urăsc de moarte. Cât mai durează până se rupe și prietenia noastră?

Capitol nou venit cam tarziu pentru ca pierd notiunea timpului cand sunt in vacanta.

Inca lucrez la outline-ul noii mele povesti. Deci am o scuza.

Nu?

Joculetul cu dedicatii e deschisz Cere-mi o dedicate in comentarii, si daca esti primul, e ca si a ta.

Btw, si la voi ninge? Pentru ca la Galati pot face un om de zapada plm.