Sunt un cur [+16] [✔]

Al unsprezecelea

Marta purta o pereche nouă de colanți de care tatăl ei îi cumpărase pentru ora de sport.

Domnul Star nu s-a priceput niciodată la măsurile hainelor femeiești. Și uite așa a sfârșit prin a cumpăra o pereche de colanți negri mult prea mulați. Din feiricire, tricoul de pe ea și bluza fratelui ei acopereau ce trebuia. Oricum, pantalonii erau incomozi și îi dădeau senzația că era dezbrăcată de fiecare dată când se apleca, iar privirile nu foarte subtile pe care i le aruncau unii nu o ajutau deloc.

Alerga cot la cot cu o fată blondă, aproape de înălțimea ei, care avea părul prins în două codițe. Fata era lac de transpirație și Marta își imagina că nici ea nu arăta mai bine. Simțea firele rebele de păr roșu cum i se lipeau de fruntea transpirată și probabil celulita ei nu era o imagine prea frumoasă când alerga și era în mișcare.

Marta nu era bună la sport, asta era sigur. Singurele maratoane cu care avea tangențe erau maratoanele Netflix.

— Drăguță bluză de training, comentă blonda de lângă ea.

Nu părea răutăcioasă, poate chiar îi plăcea bluza grena de la Gap a fratelui ei. E drăguț cum unele fete pot face conversație atât de ușor cu alte fete practic străine. Și era și drăguț când ți se făceau complimente sincere, majoritatea fetelor te urăsc instant dacă arăți mai bine ca ele sau te îmbraci mai bine sau ai orice alt avantaj care le face să se simtă inferioase.

Fetele ar trebui să se iubească între ele și să se ajute. Dacă ar fi făcut asta de mai de mult, ar fi ajuns să conducă lumea până acum.

— Mersi, răspunse Marta. Drăguțe... codițe.

Și cu asta discuția lor se terminase. Fluierul doamnei Weasel a sunat în toată sala, iar elevii s-au așezat pe bănci. Profesoara a spus că are puțină treabă, că pacă și i-a rugat pe elevi să mai stea cinci minute liniștiți în sală, iar după ce se sună să plece la dușuri. Ce a înțeles toată lumea din asta? "Sunteți liberi."

Ca o fată isteață ce e, Marta a rămas în urmă și i-a lăsat pe ceilalți neandertali să se îmbulzească la ușă, ca ea să iasă apoi fără să primească coate în săni și genunchi în coapse. S-a aplecat, prefăcându-se că se leagă la șireturi pentru a trage de timp.

Slap! O palmă s-a lipit de fesa stângă a roșcatei.

— Futu-ți morții mă-tii! țipă Marta în timp ce se întorcea pe călcâi pentru a-l vedea fața în față pe cretinul care a îndrăznit s-o atingă.

Băiatul tresări la auzul limbajului colorat al Martei, dar apoi expresia șocată se contorsionă într-un zâmbet strâmb, drăcesc.

— Ce dracu ai în cap?! Tărâțe?

La această replică, afurisitul îndrăzni să râdă. În acel punct sângele Martei îi fierbea în vene precum magma dintr-un vulcan. Arde și se pregătește să erupă.

Începu să-și strângă  pumnul pentru a-și înfrâna impulsul de a-i plesni fața tâmpă a imbecilului care a avut tupeul s-o pălmuiască la fund.

— Calmează-te, Star. Mă jucam doar.

Bum.

În traducere liberă "Fundul tău e jucăria mea. Poate crezi că ai control asupra cui și când te atinge, dar nu. Pentru că eu doar mă joc. "

Ce-i mai ura Marta pe măscăricii ăia care credeau că au dreptul să facă ce vor sub pretextul că se joacă doar.

— Să te joci cu mă-ta așa! Fundul meu nu e jucătia nimănui.

Marta făcu stânga împrejur, arzând încă de nervi. Împinse în drumul ei un alt băiat mai slăbănog care o făcuse o "frustrată frigida" în șoaptă.

"Măcar de-ar avea boașele să mi-o spună în față." gândi Marta.

La finalul capitolului ăsta aș vrea sa trag un mic semnal de alarmă. Nu lăsa pe nimeni să se joace așa cu corpul tău. Nu lăsa pe nimeni sa te atingă fără acordul tău și cel mai important: nu te teme să-i atragi atenția în caz că cineva o face.

Și ce dacă râd te tine că ești frigidă sau nefutută sau frustrată? Tu îți respecți corpul și nu lași orice lăbar virgin să te atingă. Punct.

Dacă cineva te face să te simți incomod, spune-i să se ducă la dracu. Nu datorezi nimănui nimic. Chiar dacă îl cunoști. La naiba, chiar dacă e iubitul tău și încă nu te simți confortabil cu anumite atingeri, spune-i. E corpul tău și decizia ta. Nu îi datorezi nimănui nimic.

Poate palmele astea sunt o glumă acum, dar din glumă încep toate, nu? Nu permite glumei să evolueze în ceva ce nu mai poți controla.