Așteptând să mă repar

Capitolul 5

Pentru câteva secunde, Sam nu făcu decât să-l privească în ochi, să citească în privirea lui dacă ce tocmai spusese era adevărat, sau dacă nu era decât o glumă proastă. Spera să fie a doua variantă. Pentru moment, buzele i se ridicară, abținându-se cu greu să nu distrugă momentul ăla atât de sumbru cu izbucnirea unui râs cumplit.

Dar imediat cum colțurile gurii i se curbară în sus, văzu în ochii lui încordare și seriozitate. Și așa de repede renunță la zâmbetul comic, apoi se încruntă spre el și îi aruncă în față toată ura de care era posibilă în momentul acela. Se depărtă de el brusc și se ridică de pe bancă. Cage se încruntă și el surprins, văzându-i pupilele cum i se micșorează de furie, nervozitate... frică. De el?

- Clar ești nebun. Pleacă de lângă mine idiotule! Ce naiba? Nu m-aș îndrăgosti de tine nici de-ai fi ultimul om.

- Asta sună atât de clișeic, împiedicato, râse el.

- Poate, dar tot e adevărat.

Aproape că simțea cum îi ies flăcări pe nas și pe urechi. Mai ales când surprinderea lui trecea atât de repede prin amuzament, înlocuit de o calmitate apăsătoare și neliniștitoare. Cage doar se lăsă cu spatele pe bancă și își puse picioarele unul peste celălalt, într-un mod cât se poate de masculin, în timp ce o studia atent. Prea atent.

- Pleacă de aici. Nici nu mă cunoști.

Mai încercă odată. Dar cum nu convingi lupul să-și schimbe năravul, nici Cage nu se clinti. Părea că decizia lui fusese de mult timp instalată. Ochii îi sclipiră de amuzament privind-o.

- Exact. Și uite cum totul e și mai amuzant cu fiecare clipă.

Sam se încruntă din nou. De ce, pentru numele celor din Cer, trebuia să fie așa? De ce trebuise ea să-i pice lui cu tronc? Ce avea Sam și nu aveau celelalte? Multe, ar fi răspuns el, dacă l-ar fi întrebat. Oftă și se uită din nou la el, fără a spune nimic. Apoi vru să mai comenteze ceva, însă Cage i-o luă înainte:

- Ascultă, gândește-te că ai accepta toate astea. De amuzament.

- Poftim?

Dar el  întrerupse din nou.

- Nu. Doar gândește-te. Presupune că te-ai distra și tu în ultimul an în locul ăsta.

- Cu cine? Cu tine?

- Da, fu răspunsul lui prompt.

Sa stătu o clipă să se gândească.

- Și dacă te îndrăgostești TU de mine?

Cage doar rânji.

- Împiedicato, răspunse el, eu nu mă îndrăgostesc.

Sam își ridică umerii și-și încreți nasul.

- E chiar absurd. Cum naiba ai ajuns să te gândești măcar la asta?

Dar el nu dădu decât din umeri, neavând un răspuns.

- Și ce naiba o să facem noi?

- Nu e ceva definit, ceea ce vom face. Vom glumi, vom vorbi, fără implicații personale sau extrem de emoționale. Am voie să te împung când vreau eu și tu ai voie să faci la fel cu mine.

- Sună ca o prietenie cu beneficii, se strâmbă.

- Ia-o cum vrei. Prieteni cu beneficii dacă la asta te duce gândul. Ți-am mai zis, de sex pot să am parte și cu altcineva pe un teren care nu e minat. Iar aici plăcerea nu e sexul, ci discuțiile amuzante și destresante pe care le putem avea.