Așteptând să mă repar

Capitolul 8

- În regulă fetelor, întoarceți foile.

Samantha își întoarse cele două fișe din față, luă un creion în mână și începu să citească întrebările tipărite pe prima pagină.

Duminica se pierduse în spate foarte rapid. Mult prea rapid, dacă stătea mai bine să se gândească. Își petrecuse aproape toată ziua repetând și învățând definiții la un oricum inutil test la economie și doar două ore în poieniță cu Cage. Poate că și faptul că ploaia se oprise fusese motivul pentru care nu mai era atât de stresată în clipa de față. Era sigură că oprirea acesteia era cel mai divin lucru care se putea întâmpla pentru moment, fenomen care i-a permis să se întâlnească cu acel intrus cu o zi în urmă.

Din păcate era foarte conștientă că nu putea sta cu el mai mult de două ore, căci economia nu se învăța singură. Aflase de la el cât de mult iubește arta, motiv pentru care semințe de respect începeau să încolțească. A râs de el când i-a spus cât de amuzantă i se părea una dintre mișcările lui Michael Jackson când era mai mic, cea în care avea o palmă în dreptul organelor genitale și cât de tare se rușina când îl privea la televizor făcând-o, stând împreună cu adulții. Nu putea spune că a surprins-o foarte mult pasiunea lui pentru tot ce ținea de artă. Până la urmă nu era nevoie decât ca cineva să îi privească atent cerceii înfiorători pentru a descoperi pasionatul ascuns.

Cage nu spusese nimic și îi mulțumea în gând pentru asta, dar o prinsese de nenumărate ori zgâindu-se la cele două cercuri negre din urechile lui. Desigur că tocmai de aceea nu deschidea subiectul. Poate că ar fi făcut-o dacă nu s-ar fi holbat nu în modul admirativ și curios la care s-ar fi așteptat, ci într-un mod ușor dezgustat, scârbit, dezolat și posibil extrem de alte epitete care să-i exprime starea respectivă. Și din nou, el nu spusese nimic. Părea că de fapt aștepta o întrebare din partea ei ce avea să spargă ghiața. Așa ceva nu avea să vină.

În momentul actual, Sam se afla cu fața în paginile sale, dând testul la economie. Avea să îl termine în cel mult jumătate de oră. Învățase pentru prostia asta de îi ieșiseră ochii din cap. Iar după testul ăsta mai avea cinci ore. Și nu va fi o zi ușoară deloc. Doamna Wilhelm nu va mai fi de azi încolo profesoara ei de matematică, nu că ar fi suportat-o pe ariana aceea nazistă oricum, dar se confrunta în schimb cu noul ei profesor de matematică și noii colegi care vor lua locul unor vechi colege.

Era, desigur, destul de deranjată de aceste schimbări. Din nou, nenorociții care în fapt nu aveau nici o vină cu faptul că directoarea -și ea nevinovată într-un fel sau altul- avusese dimineața o reverie, cum că ar accepta lipirea asta a sugătoarelor, lăsând virușii să intre în spațiul personal, intim și steril al Samanthei.

Extrem de răzvrătită de noile gânduri ce-i treceau prin minte, rupse mina creionului din greșeală. Îi veni să înjure de nervi, dar se abținu cât mai drastic posibil, adunându-și cea mai mare răbdare instalată în ea când profesoara se încruntă în direcția ei. Acritură, se gândi Sam.

Luă un alt creion de pe bancă și reîncepu să scrie. În dreapta ei se afla, din câte se părea, o colegă extrem de enervantă. Insista fără rușine să privească în fișa lui Sam și să copieze îi răspunsurile, neprinzându-se de la început că întrebările lor erau complet diferite. Și desigur că, deși nu erau aceleași întrebări, Sam nu avu de gând să o lase pe inculpată să-i fure răspunsurile.

După treizeci de minute în care a fost nevoită să facă față câtorva coate și picioare călcate din partea acelei ciudate cu care fusese pricopsită la începutul anului, și după tot aceleași treizeci de minute în care nu lăsase nici un spațiu liber pe fișele primite, Sam se ridică sub privirea dezorientată și furioasă a colegei de bancă, îndreptându-se spre catedra profesoarei.