#versuri

29 7 0
                                    

Ma intind spre un abis,
Nu pot sa simt ce simti,
Ma scufund ca o epava,
Sufletul meu e varza.
Si pustiu, si ingropat,
Toate ma fac sa-l ard.
Cand in negura suspin si plang,
Numai luna-mi sta la pamant.
Astru perfect, ce esti fara defect,
Ia-ma la tine,
Sa fiu mai bine.
Nu ma lasa asa,
Scufundata in amar,
Nu imi da stralucire,
Ca o sa isi bata joc de mine!
Nu imi da putere,
Ca o sa frang totul intre stele!
Nu imi da nemurire,
Aia pastreaza-ti-o tie!
Nu ma inlocui,
Nu vreau sa te vad suferind.
Iar cand soarele de ucide,
Tu zambeste, va fi bine.
Nu te lasa stapanita,
Domina in nestiinta.
Caci ei nu te cunosc!
Nu-ti stiu dureri
Si nici nevoi.
Iar frustrarea ce te-aclacama,
Imbibata in suferinta si povara,
Ia-o si-o arde pe rug,
Ca o regina din timpul pierdut.

Simple gânduri 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum