Simple gânduri 1

Kushina vi Britannia

(Roza20Selena03, Sayuri_Windsky , poate va place.
P.S. don't kill me)

- Iesi la iveala, Zero! Stiu exact cine esti! ii striga o voce atat de cunoscuta prin telefon.

Mereu imi strici planurile, roscato! se gandea brunetul strangand din dinti nervos.

- Si daca nu o fac? ii raspunde pe un ton rautacios, stiind foarte bine cat o enerveaza.

- In acest caz iti voi pune bete in roate, tovarase, ii raspunde aceasta ranjind.

Nu mai sunt un copil, draga Lelouch. Ar trebui sa ma iei in serios.

- De unde stiu eu ca nu minti? E posibil sa spui ca ma cunosti tocmai pentru a afla cine sunt.

- Lasa psihologia inversa pe alta data. Nunally ar fi dezamagita de tine daca ar afla ce faci.

Brunetul inlemneste cateva secunde, in scurti timp furia acaparandu-l.

- De unde...

- Stiu? Esti asa naiv. Iti recunosc vocea dintr-o mie. Doar nu credeai ca eu chiar am cazut in plasa acelui zvon idiot cum ca ai fi murit, nu? Noi suntem precum gandacii.

- Ce vrei? Nu am timp sa ma joc!

- Oh, dar nu e nici un joc. Nu pentru tine. Eu sunt cea care se distreaza aici. Ne vedem la capat de linie, cand cerul si pamantul se intalnesc. Vino singur daca nu vrei sa ai de suferit.

- Sta-

Insa era prea tarziu. Fata ii inchisese deja.

Te-am prins in capcana mea, Lelouch. Nu te mai las sa-mi scapi.

*

Pasii lui rasunau clar in acel tunel subteran.

- Sunt dezamagita. Te-am anuntat deja ca stiu cine esti, dar tot porti acea masca urata.

- Unde te ascunzi?

- Ai gresit persoana. Singurul care se ascunde esti tu.

In acel moment becurile se aprind, luminand difuz.

O fata scunda, cu ochi verzi-albastrui si par colorat se apropia de el. Hainele ii erau negre ca smoala, contrastand cu chipul ei angelic.

Pasii ei apasati, dar uluitori de relaxati, se opresc abia cand aceasta ajunge fata in fata cu el.

- Da-o jos, Lelouch, rosteste apasat.

Se schimbase mult, asta constantase brunetul imediat. Crescuse, iar personalitatea ei era in mod clar cu totul alta. Mai intai sa-l santajeze, iar acum sa-i comande ceva ca si cum ar fi ceva total natural.

- Hmm, ranjeste acesta. Vad ca ai prins ceva curaj, si spunand astea, masca lui lasa unul din ochii sai movalii la iveala. Uita ceea ce stii despre mine, ii comanda cu geass-ul sau.

Insa in acel moment, ochii fetei se fac la fel ca ai lui, fiind una dintre putinele dati cand el vede acea culoare la ea.

Il priveste cu buzele stranse intr-o linie dreapta, fiind usor incruntata.

Brusc, ochii brunetului se maresc.

Imagini cu moartea mamei sale ii invadeaza mintea, facandu-l sa-si duca mana la chip, tremurand din toate incheieturile.

- Asta nu va merge pe mine, fratioare, rosteste cu raceala roscata.

- Ce mi-ai facut? sopteste ragusit si infiorat baiatul.

- Cine stie? ranjeste aceasta diavolesc.

Asta clar nu este Kushi pe care o stiu!

- Da-ti jos masca, Lelouch, repeta aspru ordinul.

Lasandu-se invins si decizand ca nu mai are rost sa o poarte odata ce identitatea ii este cunoscuta, duce mana la masca si o indeparteaza.

- Mult mai bine, zambeste multumita.

Isi ridica mana si ii mangaie obrazul, ochii ei redevenind la culoarea obisnuita.

- Care iti sunt cerintele? se redreseaza brunetul, tinandu-si in frau socul si durerea.

- Direct ca intotdeauna, ofteaza aceasta. Am venit sa-ti fac o oferta.

- O oferta? repeta interesat.

- Poate ca tu ai renuntat la succesiune, dar eu inca sunt acolo. Iti pot oferi atat fonduri cat si informatii din interior.

- Si tu cu ce te alegi din asta?

- Moartea tatei, raspunde ferm. Insa, ca sa fie corect, ma vei lasa si pe mine sa conduc alaturi de tine Cavalerii Negri.

- Esti nebuna? se rasteste la ea.

- Nebuna e putin spus pe langa ce sunt eu. Raspunde repede, Lelouch. Tic, tac, rosteste luandu-i masca si punandu-si-o. Timpul tau se scurge rapid. Ne vedem maine la aceeasi ora, aici, pentru a-mi da raspunsul. Voi pastra masca drept asigurare ca vi.

- Iar daca nu? rosteste inclestandu-si pumnii.

- Atunci toata lumea va afla cine e Zero, il anunta pe un ton glacial, privindu-l sec peste umar.

Va place pana acum? Sa continui?