Mereu mi s-a spus ca sunt un copil sensibil.
O empatie puternica cu ceilalti oameni. Asta aveam.
Sensibila si fragila, dar mereu puternica.
Dar am crescut.
De ceva vreme nu mai cred acele cuvinte. M-am schimbat mult.
Acum mi se spune ca sunt misto, de gasca si chiar o colega buna.
Insa nu mai sunt sensibila. Nu cum eram atunci.
Am devenit rece. Sunt atat de deschisa si totusi atat de inchisa in mine.
Uneori am impresia ca nici nu mai am suflet.
De atatea ori imi vine sa spun ca sunt o persoana egoista, rea si fara suflet. O persoana nepasatoare si oribila, a carei viata n-are sens.
Si totusi, acea persoana mi-a provocat lacrimi de fericire cu doar simple cuvinte:
"Am vrut sa fiu primul care iti spune asta, deci...la multi ani!"
CITEȘTI
Simple gânduri 1
AléatoireAm pe aici și niște concursuri #thebestpoetry 3 decembrie #64 in Umor 11 mai #222 in Altele Ganduri, teorii ciudate, logica fara sens, toate regasite in aceasta carte.
