Simple gânduri 1

#monstri

Uneori, ma gandesc la acel monstru atat de atragator ce salasluieste inauntrul meu. Acel monstru n-are regrete. N-are sentimente. Pur si simplu petrece. Seamana atat de mult si totusi atat de putin cu mine. Aceeasi voce, doar ca mai indrazneata. Mai senzuala. Acelasi corp, doar ca avand cateva retusuri. Mai inalta. Un par mai lung, mai diferit colorat. Un saten deschis cu suvite roscate si varfuri negre. Niste buze rosii precum ciresele. Fara ochelari, cu o fata frumoasa, fara imperfectiuni. Insa ochii albastrii pe care ii are sunt glaciali. Inchisi la culoare, dar goi. Mari si inexpresivi. O vad pe acea eu stand intr-o cada plina de spuma si band vin fara nici o grija. Parca pot simti lichidul spumos al unei sampanii pe pielea mea. Devin geloasa pe acea eu. Ea are totul. Eu n-am nimic.

Insa aruncand o privire mai atenta, observ ca tot ce atinge ea se distruge.

Am multi monstrii interiori si un singur inger. Ingerul lupta. Demonul acapara.

Ma scufund in visul amar al unei vieti scaldate in pericol.

Nu-mi place siguranta monotoniei.

Si totusi, nu mi-ar placea sa intru la parnaie.

Insa, sa revenim la acea eu care are totul. Asa cum ziceam, tot ce atinge se distruge. Oare de ce? De ce are privirea atat de goala? De ce nu simte nimic?

Pentru ca de fapt nu are nimic. E singura. Nimeni nu o vrea. Are privirea rece pentru ca sufletul ei e o gaura fara fund. Ea e nimic pe langa mine. Eu sunt inconjurata de oameni. Poate cad, dar ma ridic. Poate sufar, dar ma reculeg.

Fiecare dintre noi lupta cu demoni interiori. Unul iti zice sa furi, ca nu mai ai bani pe acasa si tre sa faci ceva sa mearga. Altul cine stie ce-ti mai zice?

Daca suntem atenti, vom descoperi ca cei mai marginalizati oameni ai societatii sunt minunati. Ca tocmai cei care erau numiti nebuni sunt cei mai normali.

Luptati contra mostrilor vostri interiori si bucurati-va de viata alaturi de persoane misto.

Kushi out.