Simple gânduri 1

Legendă

Atunci când pământul și cerul s-au întâlnit, îngerii ți-au făurit sufletul cu tandrețe.

Ți-au dat trăsăturile lor, dar ți-au tăiat aripile când te pregăteai să zbori. Deveniseră geloși pe tine, pe frumusețea ta, pe sufletul tău curat.

Ți-au luat totul, te-au lăsat singur și pustiu pe un tărâm necunoscut, periculos.

Aripile tale au fugit de ei și s-au prefăcut într-o făptură murdară, asemenea demonilor.

Sufletul tău repede a ajuns pietrificat, căci stăteai în mijlocul demonilor ce lacom ți-l mușcau.

Și când ai ajuns să te afunzi mai tare în smoală, murdărindu-ți perfecțiunea atât de râvnită, au apărut ele.

Născute din tine, jumătatea ce te făcea înger.

Ai fost fascinat de ele, nici nu le recunoșteai. Erau aripile tale, dar semănau cu tine. Erau îngerești la exterior, cu un aspect plăcut în fața ochilor tăi, și totuși erau demonice pe interior, căci fuseseră și ele rănite.

Nu-ți mai aminteai suferința ta privindu-le în ochii triști, ci doar te întrebai cumde au făcut față atâtor otrăvuri pe care le știai.

Ai îmbrățișat acea ființă feminină. Voiai să o protejezi, să-i readuci zâmbetul de mult uitat pe buzele plăpânde.

Sufletele voastre au bătut cu rapiditate. Se regăsiseră unul pe altul și nu aveau de gând să se mai lase.

Căci un înger fără aripi nu mai e înger, iar niște aripi fără de înger devin murdare, precum cele de demon.

Nu fuseseră lumina ta. Dar îți redăduseră libertatea, ajutându-te să zbori. În schimb, tu le redădusei puritatea și strălucirea de altădată, făcând arsurile să dispară și să fie date uitării.

Mulți astfel de îngeri și aripi ard pe acest iad pământesc.

Însă nu toți se regăsesc.

Și totuși, mă bucur că eu sunt aripile tale, căci ador să te ridic în zbor.