Simple gânduri 1

Eu mă trag din Traian și Decebal

Suntem fii ai bravilor români,
Mărețele suflete ce au murit
În focurile iadului,
Asta vreau să știți.

Suntem urmașii lui Traian,
Ce a condus un imperiu
Ce a cucerit lumea,
Și a-i lui Decebal,
Ce i-a ținut piept
Cu al său popor,
Ținând fruntea ridicată.
Nu avea nimic
Înafară de un vis,
Acela că toți copiii
Vor fi crescuți în paradis.

Pardon, suntem?
Am greșit persoana.
Bravada din ziua de azi
Îmi obosește viața.
Suntem doar niște suflete
Ce au uitat de unde se trag,
În țara de azi
Totul este înapoiat!

Nu privi în urmă,
Negura te întunecă,
Ceața timpului o să te-ajungă,
E o viață mult prea crudă,
Fugi! Fugi cât te țin picioarele,
Și nu privi înapoi
Nici dacă te strigă fratele!

Focul e cel ce te urmărește,
Nu-ți dă pace, îți bântuie nopțile!
Iar tu, ca un suflet rătăcit pe drum,
Te faci că nu vezi scrumul de pe drum
E mai ușor așa!
Crudul adevăr,
Ai călcat pe resturile
Camarazilor tăi,
Cadavrele lor
Îmbinate în vise
Ce nu s-au îndeplinit
Și au devenit ruine.

E crudă viața!
Unii se luptă,
Dau cu pumnii,
Trag cu dinții,
Numai să ajungă
Cu o treaptă mai sus,
Pentru o bucată de pâine-n plus,
Comunismul lu nea Ceașcă ne făcea mai buni,
Căci acum vecinul ți-ar amputa piciorul
Numai să aibă cocoșul din fundul cotețului
Deși e moleșit și fără de pene,
Nu contează că ai cu puțin mai mult,
Vrea să îți ia tot, fie rău sau bun.

Lacomie e cuvântul ce ne descrie,
Fiecare pentru o piftie,
Singurii care încearcă să se opună
Sunt tinerii ca mine,
Cei ce trăiesc in furturnă!

N-aș muri pentru țara asta
Nici să fie ultima,
N-aș schimba țara asta,
Căci e doar una,
N-aș părăsi țara asta,
Deși doar m-a trădat,
Iubirea pentru ea e tot ce mi-a rămas.
Și o neg, o reneg,
Vreau să uit, să o înec,
Dar inima îmi bate,
Căci toți petrec,
Uită tradiția ce aducea farmecul
Și după se plâng că nu mai simt Crăciunul!

E crudă viața!
O știi la fel ca mine.
Unde-s Dochia și Traian,
Să ne aducă iarăși bine?