Am pe aici și niște concursuri
#thebestpoetry
3 decembrie #64 in Umor
11 mai #222 in Altele
Ganduri, teorii ciudate, logica fara sens, toate regasite in aceasta carte.
Sentimente pure. Da, acesta este un capitol probabil unic in care voi asterne in aceste randuri ceea ce simt.
Am trecut de ultimele momente in care stau alaturi de clasa mea de acum caci anii de gimnaziu se incheie pentru mine - pentru noi, de fapt - astazi. Am avut un curs festiv cu discursuri si poezii dedicate profesorilor care ne-au fost alaturi. Eu am ajutat la 4 dintre ele, insa nu asta conteaza. M-am emotionat, ok?
Da, tembela asta care pare lipsita de sentimente s-a emotionat! Mi-au dat lacrimile cand s-a zis poezia compusa de mine profului de biologie, care ne-a fost dirigente 3 ani iar anul asta, desi practic nu a mai fost dirigintele nostru, tot ca unul s-a comportat. Mi-au dat lacrimile. Atat in acel moment, cat si in momentul cand directorul a vorbit. Caci nu a fost un simplu director, ci a fost prietenul nostru! De asemenea, m-am emotionat si cand profesoara de engleza a inceput sa vorbeasca si sa planga - mai ales ca e incredibil de emotiva si sensibila - ba chiar si in momentele cand profa de religie si actuala diriginta au vorbit.
De asemenea, discursul de la sfarsit al colegei mele (se simte ea daca citeste asta) mi-a sensibilizat sufletul.
Lacrimile mi le-am sters rapid, nelasand - probabil - pe nimeni sa le vada. Ba chiar mi-am incurajat colegele care au izbucnit in plans. Dar eu m-am abtinut.
Si cu toate astea, desi probabil am parut de piatra, cand am ajuns acasa m-am refugiat in bratele tatalui meu, izbucnind in plans. Aveam nevoie sa plang si nici macar nu realizasem pana sa ma apropii de casa. M-am calmat repede, caci el a fost acolo sa ma potoleasca. Aveam nevoie sa plang si aveam nevoie sa imi fie cineva aproape.
Totusi, un dor crunt si brusc imi sufoca sufletul. Si nu stiu de ce anume imi este dor de fapt. De ei? De momentele idioate? De profesori? Nu stiu. Nu imi pot da seama.
Azi planuiesc sa ma scufund in muzica si in caldura patului meu, poate chiar facand rp pe la cartile prietenilor mei de pe aceasta aplicatie portocalie. Poate chiar sa ma indop cu mancarea gustoasa pe care o pregateste iscusitul meu tata. Insa in mod clar, am nevoie sa ma recreez. Am nevoie sa elimin emotia pe care o simt. Deci am scris asta.
Iar ca incheiere, va anunt ca nu am ramas fara vreo amintire de la minunata mea scoala. Din contra, toti avem un tricou alb imbibat de semnaturi si mesaje - mai ales al meu, probabil, caci am mers ca tembela prin toata scoala sa semneze prietenasii mei - astfel avand o amintire minunata.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Bineinteles ca semnaturile celor mai dragi profesori nu puteau lipsi, prin urmare m-am rugat de ei sa-mi semneze (si chiar au semnat).
Frumoasa amintire, nu? Se vede ca am multi prieteni care ma iubesc 😂.
Va marturisesc sincer, am fost uimita cum la unele clase se bateau efectiv pe tricoul meu sa semneze si la altele elevi pe care ii cunosteam mai mult doar din priviri imi urau succes la examen si se interesau de unii dintre colegii mei. Nu m-as fi asteptat sa adun atat de multe semnaturi si sunt incantata.
Prin urmare, va las si un mic citat din mintea mea:
"Ai fi surprins cator oameni le pasa de fapt de tine!"
