Piraţi : Orașul dispărut

Presentimentul este adevărat din păcate

  Dimineaţa eu și Wil ne uităm deja de o oră la harta cu pricina și nu avem nicio idee cum am putea să obţinem alt indiciu așa cum am avut. Și nu mai am rom ca să încerc. Poate ar merge din nou.  Mergem să ne limpezim minţile după atâta gândire.
  Wil vede o corabie care se aproprie foarte repede de noi. El scoate ocheanul și își vede tatăl cu Jack. După faţa lui îmi dau seama că nu este de bine. Îl cunosc de câteva luni,dar am impresia că îl cunosc de o viaţa.
-Ce s-a întâmplat? Ști că mie poţi.      să-mi spui.
-Trebuie să ne pregătim de luptă,dar nu cred că vom avea o șansă.
-Renunţi așa de ușor?
-Da.spune el
-Ăsta nu este Wil pe care îl cunosc! Cum poţi să renunţi? Atunci  când   ne-am întâlnit erai așa de determinat să îţi atingi scopul. Cred că dacă nu aveai acel scop nu ne întâlneam niciodată.
-De data asta este diferit.
-Care este problema?
-Tu.
-Eu? Trebuie să îmi dai o explicaţie pentru că nu îmi înţeleg amestecul în asta.
-Nu vreau ca tu să-ţi riști viaţa.
-Wil,tu unde ai fost în ultimul timp? În ultimele luni doar asta am făcut amândoi și suntem sănătoși tun.
El nu mai spune nimic pentru că corabia tatălui său este lângă a noastră. Ei ar putea să ne atace în orice moment,dar nu o fac. Se pare că presentimentul este adevărat.
Perspectiva Wil
Credeam că eu și Teresa am putea să ne vedem de viaţa noastră de piraţi fără să-i mai vedem.
-Fiule,am venit doar să vorbim.
-Mereu spui asta.
Jack vine din spatele lui. Teresa la vederea lui face ochii mari.
-Trebuia să fi mort!ţipă ea
-Îmi pare rău că te-am dezamăgit prinţesă,dar asta este viaţa. Nu primești mereu ce îţi dorești.
-Wil,cât de mare era echipajul tău la început? 20-25. Uite-te la tine. Din echipaj tău a rămas doar un pirat.
-Poţi să treci la subiect? Nu am toată ziua să te ascult.spune Teresa
În spatele tatei vine Elizabeth,fosta logodnică de care credeam că am scăpat.
-Wil,cine este ea?
-Îţi răspund eu la asta. Sunt viitoarea soţie a lui Wil.
-Nu văd un inel pe deget plus se vede că Wil este al meu.spune Teresa pe un ton ameninţător.
Mama vine lângă ei. Măcar ea este cea mai bună dintre ei și mereu îmi ia partea chiar și în situaţi ca astea.
-Wil,chiar era necesar să se ajungă la asta?
-Asta este din cauza soţului tău.spune Teresa
-Se pare că ea este fata de care tot vorbea Jack.
-De ce nu veniţi aici să bem un ceai?ne întreabă mama lui Wil
-Ai și rom. Dacă ai o să vorbesc cu tine toată ziua.spune Teresa
-Am special pentru tine.
-Wil,de ce nu mi-ai spun că mama ta este așa de tare?
-Nu am găsit momentul potrivit.spun eu
-Să știţi că ar fi o plăcere să beau un ceai cu dumneavoastră.
-Mi-ar face plăcere.
Ei pun o scândură ca să putem trece pe corabia lor. Teresa pune un picior pe scândură. Eu o trag de mână.
-Ce crezi că faci?
-Ceva riscant. Poţi să vi și tu dacă vrei.