Piraţi : Orașul dispărut

Naufragiul

Chiar atunci când credeam că eu și Teresa vom putea avea puţină liniște,dar prin simplul fapt că suntem piraţi nu cred că vom avea liniște deloc.
O furtună foarte puternică ne face corabia bucăţi. Dimineaţa noi ne trezim pe o insulă nepopulată de oameni,dar plină de fructe și animale. Teresa se caţără în copaci. Atunci când o vezi zici că seamănă cu o maimuţă doar că ea este de un milion de ori mai drăguţă.
-Wil,ști ce urmează acum?întreabă ea
-Să ghicesc. Tu nu o să faci nimic în timp ce eu fac toată treaba așa cum se întâmpla și atunci când navigam pe mare.
-Wil,mă cunoști așa de bine. Ar trebui să începi munca.
-O să te dai jos și o să mă ajuţi? Să ști că dacă nu mă ajuţi nu o să te primesc în adăpostul meu.
Dar tu nu ai un adăpost. Niciunul dintre noi nu are.
Teresa se dă jos din pat.
-Wil,m-am tot gândit. Ne trebuie un lup. Asta înseamnă că trebuie să mergem în Germania.
-Teresa,nici măcar nu știm unde suntem și nu avem niciun mijloc de transport ca să ajungem acolo,dar în cazul în care tu ai o idee nebunatică așa cum ai în situaţii ca astea.
-Am o idee,dar nu o să îţi placă.
-Care? În momentul ăsta accept orice.
Peste câteva minute o am pe Teresa în cârcă și unt extenuat. După ce scăpăm de aici o să încep să fac exerciţii în fiecare dimineaţă.
-Wil,unde crezi că suntem ?mă întreabă Teresa
Și tot așa ne-am petrecut o lună pe insulă până când am construit o corabie. Adevărul este că eu am făcut aproape toată munca,dar Teress a fost pe post de suport moral. Partea bună este experienţa asta ne-a adus mai aproape. Acum ea este iubita mea și navigăm spre Germania. Teresa m-a tot bătut la cap așa că mergem să-și ia un lup.