Piraţi : Orașul dispărut

Distractie

   Eu si Christopher mergem spre sala balului. Candelabrul din camera era imens,nu-mi vine in minte nimic cu care sa il compar. Primul lucru care imi atrage atentia este bufetul. Ma dus si iau cateva prajituri care imi plac foarte mult. Ma intorc si il vad pe Christopher,care nu parea fericit. 

-Nu te supara. O sa iti apara riduri si sigur nu vrei sa ai.

-Esti murdara la gura.

-Care este problema? Mananc o prajitura foarte buna. Nimeni nu ma acuza de ceva.

-Daca te vad parinti mei asa o sa creada ca esti un copil.

-Nu ma poti compara cu un copil. Am 18 ani,teoretic sunt un adult chiar daca uneori ma comport ca un copil.

-Din toate fetele eu ma aleg cu o copilaroasa.

-Puteai foarte bine sa te duci intr-un han,dar tu ai preferat sa ma iei pe mine.

-Esti un pirat. Am crezut ca esti serioasa.

-In apararea mea Wil facea toata treaba. El sunt mana lui dreapta si in acelasi timp si iubita lui,dar asta este o poveste pe care ti-o spun cu alta ocazie daca nu plec pana atunci.

Regele si Regina nu sunt de gasit. Poate au treaba sau vor sa isi fac o intrare demna de un rege si regina sa.

-Ar trebui sa mergem sa ii cautam.

-Trebuie sa fac un lucru inainte.

Eu ma duc la un servitor si iau sticla de rom pe care o tinea. Eu si Christopher incepem sa cautam prin palat dupa ce mai iau cateva prajituri. Ii gasim pe rege si regina intr-o balta de sange. Atacatori vin spre noi. Ei erau mai inalti decat mine,dar nu ma intimidau. Chiar am inaintat. In orice secunda liderullor ma putea ucide cu sabia lui. Eu inghit in sec. Recunosc acum imi este frica de ei.

-Ce facem cu ei ?

-Pot sa imi termin prajiturile pana luati voi o decizie? Nu am mancat nimic toata ziua.

-Da.

-Sefu,de ce nu ii ucidem si pe ei? Sunt martori oculari. Nu ne permitem sa ii lasam in viata.

-Crezi ca eu nu stiu asta.

-Eu sunt pirat. Vreau sa navighej. Nu imi pasa de complotul vostru. Nu o sa spun nimic despre asta pentru ca nu imi pasa in primul rand si el este cu mine in caz daca vreti sa ii faceti ceva. 

Eu trec printre ei. Christopher merge foarte aproape de mine de teama ca o sa pateasca ceva. Ne intoarcem la Wil.

-Buna,Wil? Ai crezut ca te-am abandonat?

-Daca vroiai sa faci asta o faceai cu cateva luni in urma,deci nu.

-Sa sti ca acum Christopher face parte din echipajul nostru.

-N-am zis asta niciodata.

-Dar vrei sa ajungi mort ca ceilalti de la bal?

El nu raspunde.

-Nu ai de ales doar in caz in care ai un plan. Ai unul?

-Nu.

Eu deschiu usa. Wil tinea puiul de lup in brate.

-E randul meu sa il tin.

-Teresa,este o ea.

-Atunci am un nume potrivit pentru tine. O sa te numesti Teresa.

-Una este suficient.spune Wil

-Bine. O sa te cheme Nava si nu ma razgandesc in caz ca voua nu va place numele.

Noi ne indreptam spre corabie. Ne urcam si pornim la drum. Sper ca de data asta nu o sa fim intrerupti din navigat a doua z