Piraţi : Orașul dispărut

Printul Germaniei

      Perspectiva Teresa

       Eu si Wil incepeam sa ne pierdem mintile stand in celula. Nimeni nu trecea pe langa noi. Macar asa purtam si eu o conversatie cu cineva. Se pare ca cineva vine spre noi.

-Wil, cineva se aproprie de noi. Sigur este un barbat. Atunci cand vine sa imi faci jocul.

-Bine. 

Un barbat cu conditie fizica vine in fata mea. Eu vin mai aproape de gratii ca sa il vad mai bine. Ochii lui albastri sunt minunati,iar parul lui  brunet ... pur si simplu  este frumos,dar nu il intrece pe Wil.

-Esti si tu arestat? 

-Nu. De ce ati ajuns voi aici?

El sigur nu este la curent cu oameni cautati daca nu ne-a recunoscut.

-Este o greseala. Eu si Wil suntem nevinovati,dar nu cred ca m-ai crede pe mine.

-Fiecare este nevinovat pana la proba contrarie.

-Mergeam pe strada cu puiul nostru de lup si pur si simplu ne-au arestat fara motiv. Lucrul important este daca tu ne poti scoate afara. Poti sa fi eroul meu?

-Sa vad ce pot sa fac.spune el 

Barbatul se duce sa vorbeasca cu gardienii. Nu puteam deduce nimic din ce am auzit. Propabil pentru ca acelor gardieni le lipsesc niste dinti din cauza luptelor pe care le-au avut cu detinuti care au luptat pentru libertatea lor. El se intoarce. Dupa privirea lui imi dau seama ca nu sunt vesti bune.

-Am o veste buna si una rea. 

-Spune-le. Nu am nimic de pierdut daca le stiu.

-Stiu ca sunteti amandoi pirati.

-Si? Nu vad nicio problema. Ziceai ca ai si o veste buna. Care este?

-Pot sa te scot doar pe tine.

-Interes personal,nu-i asa ?

-Cum ai ghicit?

-Nici eu nu imi dau seama.spune Wil 

-Lasa-ma sa ghicesc ce e. Ai nevoie de mine sa ma dau drept logodnica ta ca parinti,adica regele si regina sa nu te mai bata la cap sa te insori.

-Cum ai stiut?

-Am fost logodita cu un print, recunosc unul atunci cand il vad si am un prieten care este in aceeasi situatie ca si tine,dar lui  nu ii lasa pe parinti sa decida pentru el. 

-Ma faci sa vreau sa te las aici.

-Nu face asta! Sunt prea tanara ca sa raman aici.

-Esti pirat. Gasesti o solutie pe cont propriu.

-Chiar m-ai lasa aici?il intreb eu in timp ce ma prefac ca plang.

-Te scot,dar te dai drept logodnica mea. Se vede ca esti o actrita buna.

-Bine,dar la final eu ,Wil si puiul de lup o sa plecam de aici. Am cuvantul tau ca nu ne va urmari nimeni? 

-Da. 

-Bine. Sa vedem daca te ti de cuvant,daca nu o patesti.

El deschide usa de la celula. Eu merg langa el. Wil ramana cu puiul de lup,caruia trebuie sa ii gasesc un nume. Afara ne astepta o caleasca cu un cal negru. L-am rugat pe vizitiu sa se dea jos si am preluat eu comanda. Va fi distractiv. Din cauza ca nu ma pricep la cai am dat comanda prea repede si calul a fugit de noi.

-Se pare ca mergem pe jos.spune printul

-Gresesti. Tu ar trebui sa fi logodnicul meu,iar logodnicul meu m-ar cara in spate in situati ca astea. Vrei ca povestea sa fie credibila, nu-i asa ? il intreb eu

-Da.

-Atunci sti ce ai de facut.

In urmatorul minut el ma cara. Am ajuns la palat in 30 de minute. Ne strecuram in camera lui. Sper ca nu ne-a vazut nimeni. Pe patul lui era o rochie albastra,dar prea lunga pentru gusturile mele.

-Trebuie sa porti rochia aia.

-E prea lunga. O sa ma impiedic in ea. Ce are rochia mea? Este frumoasa.

-Dar nu destul incat sa te prezint imbracata asa parintilor. Tu erai cea care spunea ca trebuie sa ne straduim ca asta sa mearga.

-Da-ma in judecata pentru faptul ca am incercat sa fac un cavaler din tine. Daca chiar vrei asta ai face bine sa imi spui numele tau. Nu pot sa iti spun draga toata seara.

-Numele meu este Christopher,iar al tau este Teresa.

-Cine ti-a zis?

-Scrie pe palaria ta.

Eu imi iau palaria de pe cap si ma uit sa vad unde scrie. Ma uit degeaba,nu scrie nimic.

-Nu scrie nimic.

-Sti ca regi vorbesc intre ei,iar un anume rege a reclamat o femeie cu trasaturile tale si ca daca o vedem sa o aducem pentru ca trebuie sa fie spanzurata. Ma tot intreb ce ai facut sa te condamne la o asemenea soarta.

-L-am suparat si sunt iubita fiului lui care acum nu mai exista pentru el,dar nu cred ca stie asta.