Piraţi : Orașul dispărut

Monstrul marin

    Eu si Nataly ne punem doua scaune pe mijlocul puntii si stam intinse. Nava nu ii lasa pe baieti in pace. Intr-un minut il trage pe Wil de picior, iar in celalalt il trage pe Christopher. Sper ca perioada asta sa dureze mult si sa ramana jucausa pana o sa am si eu un copil. Atunci el va fi cel mai cel mai jucaus si vreau sa il invat prosti si sa-i facem farse lui Wil si lui Christopher. Nataly va fi in echipa noastra. Ea are cele mai bune idei de farse. 

   Linistea noastra este oprita de Wil si Christopher,carecred ca nu vor ca eu si Nataly sa ne facem somnul de frumusete. Ne ridicam de pe scaun si mergem langa ei. Wil se uita pe ochean si ii facea semne lui Christopher. Chiar daca nu am invatat toate semnele piratilor imi dau seama ca nu sunt vesti bune. Nataly stie din prima ce se petrece pentru ca ea a invatat semnele. Recunosc eu am fost lenesa si am preferat sa ma distrez si sa ii cuceresc pe toti generali de razboi. Daca i-ati vedea si voi ati fi moarte dupa ei,dar niciunul nu se compara cu Wil. Ocheanul parca este lipit de Wil. Se uita de vreo 10 minute si nu a dat nicio veste. Asta ma ingrijoreaza. Sper ca se ingrijoreaza ca nu mai avem rom nu ca ar fi un pericol aproape imposibil de trecut. Frica incepe sa imi acapareze toate gandurile si nu ma putea sa ma gandesc la nimic altceva. Nataly nu stie ce sa creada. Prima data pe mare si este posibil sa fie si ultima. Cred ca am un atac de panica. 

Imi iau un evantai si imi fac vant. Nestirea ma omoara si imi creste si tensiunea. Asta nu este bine.

-Wil,ce se intampla?

-Stai fara griji. O sa fie bine.

-Wiliam,scrie pe fata ta ca minti. Spune-mi adevarul sau o sa am un atac panica pentru ca tu nu mi-ai spus. 

-E Kraken. 

-Spune-mi ca glumesti.

-Te-as minti eu pe tine?

-Ai dreptate.

Eu ma duc langa Nataly.

-E de rau ?

-Da. S-ar putea ca asta sa fie ultima noastra zi.

-Trebuie sa facem ceva!

-Stiu. 

-Ce?

-Pana sa fim atacati trebuie sa bem rom. 

-Spune-mi ca glumesti.

-As glumi pe acest subiect?

-Ai dreptate.

Eu si Nataly mergem in cabina lui Wil. El are cateva sticle de rom in caz de  urgenta. Dau biblioteca la oparte si gasesc sticlele. Eu si Nataly luam cate una. Desfacem dopul si il aruncam pe podea. Iau  o gura mare de rom. Asta ar trebuie sa ne ajute.

Wil nu era surprins atunci cand ne-a vazut iesind din cabina lui cu sticlele. Christopher era foarte aproape de a ne urma exemplul,dar s-a razgandit.

-Teresa,un monstru marin ne inconjoara si tu bei rom. Nu crezi ca ar fi timpul sa iti vina o idee?

-De ce crezi ca beau rom? Mereu am o idee buna atunci cand beau sau mananc.

Wil nu imi mai spune nimic. El incepe sa mearga in cercuri ,nai grabit ca un sot a carui sotie naste. Doar imi dau cu parerea. 

BOOM BOOM

Se pare ca monstrul marin vrea sa ne scufundam. Acum ar trebui creierul asta sa se faca util. O furtuna se aproprie de noi. Vantul ar vrea sa imi zboare palaria,dar nu il las. Imi iau palaria de pe cap si o tin aproape.

-Sunt doua optiuni. Prima este sa luptam pana la moarte ca adevarati pirati si a doua ar fi sa luam barca si sa ne indepartam cat putem de mult de corabie. Dupa ar trebui sa furam o corabie de la tatal lui Wil.

-De ce de la tata? Vrei sa murim? Sti ce sentinta ne paste daca calcam cu un picior in regatul lui ?ma intreaba Wil

-Tatal tau face cele mai bune corabii din lume si ar trebui sa adaugam putina adrenalina la viata noastra.

-Asta este adrenalina!tipa Wil la mine asa cum tipa si tata in primele mele zile de pirat.

Wil esti norocos ca te iubesc neconditionat ca daca era dupa mine te dadeam la monstru. Ma uit in ochii lui si se vede ca el este mai speriat decat mine si vrea ca noi sa fim in siguranta.