Tridentul lui Poseidon

86 9 0
                                    

    Acum este acum. Clipa pe care am asteptat-o de la inceput sa pun mana pe Tridentul lui Poseidon. Wil cred ca l-a cautat decand era mic. Daca stiam ca am putea gasi acest trident cred ca nu am fi avut parte de atatea aventuri. M-am distrat pe cinste. Daca as putea da timpul inapoi de la inceput nu as schimba nimic, poate faptul ca l-am suparat pe tatal lui Wil. Asta nu cred ca a fost o alegere foarte buna. 

     Ne apropriem de trident. Printre toti morti care se plimba pe langa noi, nu ii vad pe parinti mei. Poate pentru ca sunt in viata pe undeva? Nu este posibil. L-am vazut pe tata injunghiat cu ochii mei, iar mama a murit cand aveam 8 ani, dar am tinut legatura cu tatal meu. Ne scriam scrisori.

      Suntem fata in fata cu tridentul. Acostam si coboram din corabie. Eu tot as incerca sa sar. Acum am exercitiu. Mai bine nu. Sigur mi-as rupe un picior de data asta. Cobor. Toti stam fata in fata cu tridentul. El stralucea puternic.  Era de aur si avea un cerc albastru. Wil ia tridentul. Nu se intampla nimic, dar mai bine am pleca inainte sa se intample.

-Am reusit!spune Wil zambind

-Acum putem cauta Fantana Tineretii? il intreb eu

-Da, dar mai intai trebuie sa ne laudam la ceilalti pirati.

-Wil, credeam ca partea asta este clar ca o facem.spun eu 

Ne urcam pe corabie si o rasturnam din nou. Ajungem pe lumea celor vi. Chiar daca am lipsit putin este bine sa fi acasa. 

                                                                          SFARSIT    

      Piraţi : Orașul dispărut Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum