Trădare

Capitol XVI

- M-ai vrut? Ia-mă! se aude un strigăt şi o bubuitură.

Curentul ce se crează ne forțează să ne acoperim corpurile iar pământul se cutremură. Îmi văd colegii prin crăpătura aripilor ce-mi sunt ca un scut protectiv cum s-au apărat de acest fenomen la fel ca mine.
Copacii cad unul câte unu pe pământul rece iar iarba pur şi simplu se usucă.

Cu toții ne îndreptăm ochii spre cauza ce a comis un aşa dezastru şi atunci rămân mut.

- Dă-i drumul fratelui meu! se aude tare şi răspicat din partea celei ce ne uimeşte pe toți.

- Riven? aud gândurile lui Amadeus încă la pământ pe jumătate acoperit de propriile aripi.

Corpul fetei arde la propriu şi figurat. Norul dens de fum ce o înconjoară arată tensiunea şi nervii ridicați iar flacăra ce o acoperă ne induce în eroare. Este pentru prima dată când văd aşa ceva.
Părul lung s-a transformat într-o flacără ce mocneşte neîncetat în spatele ei, ochii îi sunt negrii şi o coadă subțire dar lungă de un metru se ascunde după ea.

- Obligă-mă! sparge Gill tăcerea.

- Am zis să-i dai drumul. Acum! țipă ultimul cuvânt iar un cerc de foc ne înconjoară pe toți şi decibelii mult prea ridicați ne afectează sunetul.

Cu toții ne acoperim urechile, mai puțin soldații care cad inconştienți şi rămânem singurii în picioare.

- Hai s-o văd şi pe asta! o îndeamnă prostu iar Riven nu mai stă pe gânduri şi luându-şi avânt dispare în văzduh.

- Asta a fost tot? întreabă tot el privind cerul înorat.

Tunetele se aud tot mai tari iar fulgerele sunt din ce în ce mai clare.

Iar atunci .. pentru prima dată după atâția ani .. Iadul revine pe pământ când flăcările se ridică şi ard tot în jur, un fulger ținteşte piatra unde se află cei doi şi îi desparte, Gill sărind din acel loc şi aterizând în mijlocul poianei iar Jack se prelinge pe stânca neînsuflețită cu tot mai mult sânge pe corpul său şi tot mai multe răni.

- Jack! îl strig timp în care îmi închid aripile şi vin lângă el doar într-o nano secundă. Hai sus! îmi îndemn fiul să se ridice, să deschidă ochii, să mă privească fix şi rece ca şi ieri ..

- Hai Riven, hai aici dacă tot vrei să devii o victimă! o îndrumă fostul camarad în locul de luptă şi îşi scoate cuțitele otrăvite la iveală.

Amadeus şi Madoc dispar cu ajutorului fumului şi reapar lângă mine îngrijorați la rândul lor de starea lui Jack.

- Cum e? vorbeşte Madoc.

Îl atinge uşor pe braț şi îi ridică capul în poala sa. Chipul lui tot mai palid începe să fie asemenea unui chip de porțelan.

- Otravă contra lui Riven? Nu i-a spus nimeni că-i străvechi şi nu are nici un efect? chicoteşte Deus din spatele nostru privind ce se întâmplă.

Îndepărtăm crengile ce au mai rămas şi ne alăturăm lui la scena ce se desfăşoară în fața noastră.

Aerul devine tot mai cald şi mai nerespirabil pentru îngeri, aceştia făcând fiecare câte o bulă în jurul lor.

- Am fost o victimă încă de când m-am născut! începe Riven să vorbească şi apare din spatele lui Gill lovindu-l în ceafă şi dispărând. Am fost creația a două lumi. continuă şi un alt fulger atinge pământul la doar câțiva milimetrii de ținta planificată. Nu-mi ştiu trecutul, dar cert e că am un prezent şi voi avea un viitor. vocea ei răsună de peste tot acum, iar fulgerul loveşte iar, lăsând în urma lui dovezi că aici s-au întâmplat chestii paranormale. Poate că nu-mi ştiu părinții. se aude iar cum vorbeşte şi apare pe cerul înorat chipul său. Dar ştiu că am o familie. iar fulgerul apare, şi de data asta Riven este cea care rămâne după lovitura aceia.