Trădare

Capitol XIII

• Damon Povesteşte •

- Scarabelul. spune acesta tare şi răspicat.

- Cum? țipă Madoc dintr-o parte şi răstoarnă scaunul pe care stătea ridicându-se brusc.

Îmi aşez mâna pe umărul prietenul meu pentru a-l calma dar ceva merge prost, şi acest lucru este faptul că Jack zboară alături de Amadeus ce-l prinde de bluză şi-l lipeşte zdravăn de peretele din spate țintuindu-l acolo.

Aura sa devine tot mai neagră alături de cea a lui Jack iar fumul ce iese din amândoi e mult prea dens.
Ceva nu e în regulă. Ce este acest copil?

- Amadeus! țip la el iar acesta se opreşte şi îi dă drumul uitându-se peste umăr la noi.

- Aşa-i mai bine. replică Jack în timp ce-şi aşează hainele ciufulite de Amadeus.

Găsesc momentul oportun să intru în mintea băiatului când nu este atent şi o fac.
Mă trezesc într-o încăpere neagră de unde strigăte de ajutor se pot auzii de peste tot iar mici imagini în care demonul din Jack devorează sufletele trecătorilor din lumea reală îmi trec nestingherite prin fața mea.
Fac primul pas iar o mână mă prinde de picior. Mă uit înspăimântat în jos iar sufletul unei femei se poate vedea cum mă prinde tot mai rău.

- Ajutor! vorbeşte cu glas scăzut.

Dau s-o ajut iar atunci totul devine tot mai negru şi revin la normal mult prea brusc ceea ce-mi provoacă o amețeală şi mă dezechilibrez.

Madoc este atent şi mă prinde la timp din spate îngrijorându-se de starea mea.

- Ce se întâmplă? îl aud şi pe Deus vorbind de lângă Jack.

De aş ştii un răspuns ai fi primul ce-l ar afla Amadeus, dar din păcate nu-l am.

Îmi îndrept privirea spre băiat şi-l pot observa cum se uită iar atent la mine cu un mic rânjet.
El m-a dat afară! Dar e imposibil! Nimeni nu mă poate alunga din mintea sa în afară de Riven, însă nu ştie cum s-o facă.

- Bună încercare. râde scurt băiatul din fața noastră şi toți ne uităm la el mai atent. Să n-o mai faci.

Într-un final reuşesc să mă ridic şi să stau pe propriile picioare iar atunci eu sunt cel ce îl apucă de tricou şi-l arunc în partea opusă din cea în care ne aflam.

Jack se loveşte puternic de tablă şi cade pe spate.
Ne apropiem cu paşi mari spre el toți trei iar băncile din jurul său încep să zboare iar luminile să pâlpâie.
Câteva scaune sunt aruncate în direcția noastră dar nu ne pot lovi datorită fumului provocat de Amadeus ce este ca şi un scut în jurul nostru.

Îl apuc de o mână şi-l ridic de pe jos. Scânceşte scurt din cauza durerii ce i-o provoc la încheietura dreaptă şi îl privesc atent în ochi.

- Cine eşti?

- Ca să vezi. Nu m-ai recunoscut. Era şi de aşteptat.

Îşi smulge mâna din strânsoarea mea şi ne priveşte pe toți iar.
Obiectele din jur se opresc din a mai zbura iar totul a redevit la normal. Fumul dispare iar ochii îi redevin la cei obişnuiți. Aura sa e iar mult prea limpede iar chestia asta îmi aduce un semn al întrebării.

"O singură dată am văzut un aşa nivel crescut de putere, iar atunci era din corpul lui Amadeus când deținea tarcin de la Riven." vorbeşte telepatic Madoc.

- Doar ai fost paznicul lui Riven. De mine n-ai mai avut timp. continuă Jack privindu-ne sfidător.

- Ce vrei să zici că de tine n-a avut timp? pune Deus întrebarea ce mă măcina.