Trădare

Capitol XI

• Riven Povesteşte •

- Ce credeți că are ?

- Nu ştim exact, la primele analize ar arăta că este mai sănătoasă ca un om obişnuit, chiar mult prea sănătoasă, se poate să fi leşinat din cauza unei sperieturi.

M-am săturat de aceste voci ce le aud de peste tot.
Capul mă doare în continuare şi asta din cauza lor.

- Eu zic că ar trebuii s-o lăsăm să se odihnească doamnă Smils şi când se va trezii vă vom da de ştire.

Doamna Smils... Doamna Smils..
Numele mi se pare atât de cunoscut dar nu-mi pot da seama de unde.
Doamna Smils.. Doamna Smils ... Riven Smils.
E mama!

Îmi încordez tot corpul şi las deoparte durerea de cap şi mă ridic în capul oaselor luând o gură mare de aer de parcă n-aş mai fi respirat de câteva ore bune şi trăgând odată cu mine şi perfuziile ce erau prinse de mâinile mele.

- Mamă! țip şi îmi întorc privirea la ea.
stă lipită de tatăl meu cu Diana alături de ei şi domnul doctor în spatele lor, fugind de frică.
Şocul că eu aş fi putut să mă ridic aşa îi înspăimântă pe toți, dar nu şi pe mica mea surioară care fuge spre mine şi mă strigă fericită.

- Am crezut că nu te vei mai trezii! recunoaşte ea cu mici lacrimi în ochi.

- Scapi tu de mine piticotule? întreb în glumă şi îi strâng codițele ce i le-a făcut mama.

- Draga mea, cum te simți?

- Foarte bine mamă.

- Ciudat, se bagă în discuție domnul doctor, la cât de inconştientă erai acum două minute să-ți revii aşa subit nu e normal, mai ales că, corpul tău nu a suportat nici o grupă de sânge. Trebuie să facem nişte analize mult mai amănunțite. Te aşteptăm în sala numărul 5.

Şi a ieşit alături de părinții mei.
O vedeam pe mama cât de tristă e, iar zâmbetul de încurajare nu-i prea mergea.

Însă micuța Diana era aici lângă mine şi nu dădea semne că ar vrea să plece.

O mângâi lent pe părul ei fin şi moale. Îmi era dor de ea chiar dacă am stat puțin plecată de acasă, şi acum că ştiu ce sunt se poate să plec mai des iar ea, o micuță fetiță inocentă, ce merit are ea să se despartă de sora ei mai mare ?

- Tu nu te duci cu mami şi tati ? o întreb când se aşează mai bine pe pat cu mine.

- Vreau să stau cu tine. Mi-a fost dor de tine Riven.

- Şi mie. mărturisesc tristă.

- Unde ai fost?

- La o prietenă. mint fără ruşinare.

Un ciocănit în uşă ne întrerupe discuția şi ne face pe amândouă atente.

O domnişoară cu părul frumos aranjat şi cu un halat alb bagă capul pe uşă şi când ne vede zâmbeşte scurt.

- Domnul doctor vă aşteaptă domnişoară Riven.

Dau din cap că am înțeles şi ea iese.

Mă ridic din pat şi mă schimb repede în hainele cu care eram până să ajung aici.

Diana se dă jos din pat şi se îndreaptă spre uşă. Mă aşteaptă să fiu gata.
Deschide uşa dar când vede că nu dau semne că aş venii se opreşte şi mă priveşte.
Aşa că mă apropii de ea şi mă aşez pe vine.

- Didi, ascultă-mă bine. Te duci la mami şi tati, eu vin după. Da?

Se uită mirată la mine şi vede cum o lacrimă mi se prelinge pe obraz iar ochişorii ei lăcrimează.