Trădare

Capitol XX

• Aiden Povesteşte •

- Încă o pauză liniştită. sparge Jay tăcerea iar eu doar stau şi privesc copiii de sus.

Chiar dacă suntem blocați pe pământ asta nu ne opreşte din a ne trăii viețile şi a ajuta, dar odată cu trăitul acestei vieți nevoile îşi spun cuvântul şi casa prăpădită ce ne era sediu nu era şi locuibilă aşa că a trebuit să cumpărăm una, drept urmare muncim pentru a ne întreține, şi cum altfel decât a fi gardieni la şcoala ființelor paranormale? Scoală unde atât vrăjitori, vârcolaci cât şi vampiri şi demoni vin aici să învețe esențialul despre viața lor şi ceea ce pot să facă.

Clădirea mare, spațioasă şi construită cu gust, alcătuită din 4 corpuri cu o curte la comun este făcută pentru fiecare nație avansată de ființe paranormale care pot exista. Sistemul de învățământ este exact ca cel al unei şcoli normale, 6 ore unde elevii au de învățat, 3 ore de practică la sfârşitul orelor şi o oră în care pot mânca din belşug.

Privesc ceasul imens din curte şi pot vedea că s-a făcut deja 10:29, încă un minut şi se sună de intrare.
Îi fac semn lui Jay să coborâm iar acesta afirmă dintr-o mişcare scurtă a capului.

De cum ajungem pe pământ ne închidem aripile şi o luăm în spre intrarea primei clădiri, cladirea îngerilor căzuți şi a demonilor.
Păşim pe prima treaptă dar un sunet din spate foarte încet auzit ne pune în alertă şi ne întoarcem cu ochii noştri de îngeri deschişi, ca să vedem printre toți acei copii că 2 vrăjitori încearcă ceva mic pe un prieten de al lor ce e vampir.

- Uite că ai parte şi de acțiune. îi zic lui Jay iar acesta râde satisfăcut.

Scoate evantaiul său din penele păsărilor rare ale raiului şi îl deschide fluturându-l dintr-o parte în alta.
Îl închide la fel de repede pe cât la deschis şi îl ține pe unul din umerii săi ca pe un sac de cartofi, astfel cu o mână liberă să poată ghida aerul ce a fost trimis fix la acei vrăjitori.

De-ndată ce acel aer ajunge la ei, Jay formează o mică tornadă de 2 metrii şi îi ridică în aer, restul fugind din calea noastră, formând un culoar între noi şi ei.

Zecile de şuşoteli din partea copiilor se plimbă nestingherite prin mințile noastre ca un ecou, dar aşa cum ele se plimbă aşa le putem da afară.

Încă cu mâinile la piept încrucişate şi cu ochii raiului fac un pas în față iar atunci vântul lui Jay dispare lăsându-i jos pe cei doi.

- Ultimul avertisment! țip cât să mă audă iar aceştia îşi cer scuze plecând capu doar din obligație, aura lor fiind tare răvăşită de furie.

Mă întorc şi intru în clădire urmat de Jay care doar stă ca şi o umbră de a mea de când ne-am cunoscut. Intrăm în cancelaria profesorilor unde se află şi echipa mea ce este şi ea de asemenea supraveghetori doar că pe clădiri diferite. Mă opresc cu cel de lângă mine la aparatu de cafea şi ne luăm câte una, apoi plecăm spre masa prietenilor mei, salutând din mers profesorii cu care dăm ochii.

- Băi! Facem schimb de locuri? întreabă Rya exasperată.

- Dar vampirii parcă te plăceau. spune ironic Jay şi îi face cu ochiu.

- Nu e vorba de asta mă, dar deşii sunt aceiaşi specie, clanurile se bat cap în cap care sunt mai puternice şi ajung să se lupte.

- Asta sună a treabă pentru mine şi fratele Aiden! răspunde cel de lângă mine şi mă apucă de după gât zâmbind. Măcar aşa pot să mai am şi eu ceva mişcare.

- Slavă Domnului! sunt ultimele ei cuvinte şi îşi întinde mâinile pe masa lungă şi rotundă ce ne desparte ca mai apoi să-şi aşeze şi capu pe ele oftând.